Obsesiile (shayatin): de aici vine cuvântul satan în engleză (unul din numele pentru diavol). Cuvântul în arabă vine de la rădăcina care înseamnă a fi pervers sau încăpățânat - caracteristicile principale ale obsesiei, care se referă la revolta satanică împotriva lui Dumnezeu, manifestată prin aroganță, lipsa recunoștinței și obsesie posesivă a lucrurilor lumești. Un alt nume pentru diavol vine de la rădăcina waswasa - care înseamnă șoptire sau sugestie, referindu-se la obsesie ca exemplu perfect al caracteristicii și activității satanice.

Acest verset descrie gogomanii care își declară public credința în Dumnezeu, pe când în propria intimitate își declară credința în idoli și obsesii personale, fie că ele sunt reprezentate de statut, avere sau orice altceva care le ține mințile ocupate. Lejeritatea cu care ipocriții și gogomanii își tratează religia ca o ocupație fără suport real îi face să ajungă să încalce limitele pe față sub umbrela pietății, și pe ascuns la îndemnul obsesiilor intime. Încălcarea طغيان aici înseamnă a depăși limitele firești, a devia.

Lumina pe care o văd (fulgerul) descrie lumina nedemnă de încredere a cunoașterii artificiale, pentru care religia falsă este doar o varietate. Dumnezeu le-a luat lumina, în sensul că falsitatea nu rămâne în picioare în prezența Realității - proiecțiile subiective nu rămân neatinse în fața adevărului obiectiv, iar gândul omenesc mărginit nu cuprinde infinitul. Ei nu se vor întoarce la Realitate sau la Sursa ei, câtă vreme sunt prinși în propriile fabricații.

Manifestarea religiei include mister, avertizare, iluminare și hrană, simbolizate prin întuneric, tunet, fulger și ploaie. Cei nerecunoscători كافرون au grijă să ignore avertismentul, de teamă că își va dovedi adevărul împotriva lor. Ceea ce nu realizează este că Realitatea îi cuprinde cu totul și îi judecă, indiferent dacă sunt conștienți de asta sau nu.

Claritatea revelației divine este orbitoare pentru ochiul obișnuit cu întunericul confuziei umane. Cu fiecare înnoire a revelației sau resuscitare a cunoașterii reale, umanitatea face câte un progres. Totuși, când infuzia de inspirație scade, umanitatea stagnează din nou. Chiar dacă procesul arată haotic și nedeterminist, cel puțin umanitatea are șansa să-și folosească aptitudinile cu care a fost înzestrată de la Dumnezeu pentru a recunoaște Revelația și a trăi în lumina ei. Nu este la fel ca și cum nu am avea deloc simțuri, precum surzii, muții și orbii.

via The Jewels of the Quran 2022 (3) 1h 08'