Se pare că în ultima perioadă dezamăgesc lumea, chiar și pe
cei apropiați mie.
Adică îi dez-amăgesc, le înlătur amăgirile, minciunile,
imaginile false pe care și le-au creat despre mine. Și e foarte
bine!
Indiferent că este vorba despre păreri bune sau mai puțin
bune, acestea se schimbă. TREBUIE! E una din dățile în care
„trebuie” are justificare, chiar dacă unii s-au pus cu psihanaliza
pe acest cuvânt.
Spectrul dezamăgirii celorlalți a fost devastator pentru mine
până la un moment dat, când am înțeles că eu nu pot amăgi pe
cineva.
OMUL SE AMĂGEȘTE SINGUR!
Cine se amăgește?
- Cel ce are așteptări de la tot și de la toate.
- Cel ce îi apreciază pe ceilalți după chipul și asemănarea
sa.
- Cel ce, în loc să cunoască, proiectează imagini false, ceea
ce el/ea crede despre celălalt.
- Cel ce nu ascultă cu adevărat ce are de spus altcineva, ci
presupune ce vrea să spună.
- Cel ce citește printre rânduri ceea ce comunică
celălalt.
- Cel pentru care imaginea din mintea lui, iluzia, este mai
puternică decât realitatea.
- Cel ce își proiectează pe celălalt propriile stări, trăiri,
emoții, fără să fie interesat de ale persoanei în cauză.
- Cel ce pune rândurilor citite propria voce interioară.
- Cel ce, din anumite motive, nu este interesat să îl cunoască
pe celălalt, mulțumindu-se să presupună.
Dar, cine are așteptări, cine face proiecții, cine se amăgește
pentru ca, apoi, la primul semn că nu e așa, să se
dez-amăgească?
Sufletul? Nu, pentru că el SIMTE adevărul.
Spiritul? Nu, pentru că el ȘTIE adevărul.
Sinele divin? Nu, pentru că el CREEAZĂ adevărul.
Emoționalul? El TATONEAZĂ adevărul.
Psihicul? El ACCEPTĂ adevărul.
Corpul fizic? El SE HRĂNEȘTE cu adevărul.
Atunci, cine?
Mentalul, mintea, acea voce interioară care face gălăgie, pe
care noi o credem, cu care ne identificăm până la
autodistrugere.
Mintea, care TE MINTE!!!
Mintea, care îndrugă verzi și uscate, care te împiedică să
vezi problemele din interiorul tău, îndreptându-ți atenția în
afară, la ceilalți.
Mintea, care nu poate tăcea nicio clipă, menținându-te într-o
gălăgie permanentă, doar ca să nu rămâi singur(ă) cu tine și să te
simți bine.
Mintea, care îți folosește emoțiile pentru a te controla și
manipula.
Mintea, care te posedă pe tine după ce ai capitulat și i te-ai
supus, „colorându-ți” viața cu cele mai terne culori pentru a fi
sigură că nu ieși din cuvântul ei.
Mintea, care are grijă să îți amplifice toate emoțiile
negative: frica, furia, ura, ranchiuna, ciuda, gelozia,
încrâncenarea și încăpățânarea, să le dea forță și să creeze
„demonii” care te vor ține captiv în lumea devalorizării și
nerealizării de sine.
Mintea, care creează o lume falsă, care te îndepărtează de
tine, de esența ta divină, și care îți „naște” iluzia sau matricea
(matrix) mincinoasă care, normal, te amăgește.
Mintea, care te îndepărtează de adevărul tău pentru a ți-l
„împrumuta” pe al ei.
Mintea ta nu este a mea, deci eu nu pot să te amăgesc. Deci...
nu te pot nici dez-amăgi, darmite să te dezamăgesc.
Ți-ai făcut-o singur(ă)!
Și atât timp cât ai ochii legați de către mintea ta, vei fi
umilul și utilul servitor al celor care au aflat că pentru a-ți
menține iluzia ai face orice, doar să ți se îndeplinească
dorințele.
Vrei bani? Asta vei primi, altceva nu.
Vrei putere? Asta vei primi, altceva nu.
Vrei să ai dreptate? Asta vei avea, cu orice preț.
Vrei să stăpânești? Asta vei face, chiar cu prețul vânzării
sufletului.
Vrei evoluție spirituală trâmbițată și anunțată cu orice
prilej? Mama-Minte îți va crea iluzia perfectă de
înalt-evoluat-planetar.
Vrei să-ți hrănești orgoliul și mândria? Nicio problemă, se
rezolvă, imediat ce sacrifici IUBIREA, inutilă și deranjantă pentru
mintea suverană.
Atât timp cât VREI ceva sau pe cineva, cât ȚI SE CUVINE ceva
sau cineva, cât îți dorești dreptate cu orice preț sau cât nevoia
de a-i mulțumi pe alții rămân dorințele tale care te animă, asta va
fi viața ta: o marionetă mânuită cu dibăcie de maestrul absolut,
mintea.
Iluziile vor deveni adevărul tău, iar creatorul lor - mintea -
va avea grijă să le înmulțească și să creeze cu ele un zid gros de
nesiguranțe și îndoieli care te vor ține departe de esența ta, de
dumnezeire.
Fii atent(ă) la dezamăgiri. Ele sunt binecuvântări divine
deoarece arată că bucăți de amăgire se desprind din zidul minții,
șubrezindu-l încet-încet.
Dă-ți voie să fii dez-amăgit(ă) pentru că asta înseamnă că
ieși din jocul minții.
Nu-ți pierde vremea să fii frustrat și furios; aceea e mintea,
acela e ego. Du-te mai departe și mulțumește sinelui tău divin că
te scutură de amăgirile minții.
Dă-ți voie să fii dezamăgit(ă). E cel mai frumos cadou pe care
îl poți primi de la viață. E primul pas pe drumul de întoarcere
către tine cel/cea adevărat(ă).
Dă-ți voie să manifești toate furiile, frustrările și
dezamăgirile; doar așa faci curățenie în tine, doar așa redevii,
încet dar sigur, om adevărat, nu imitație umană, copie socială sau
caricatură umanoidă.
Dă-ți voie să-ți fie frică. Doar un robot nu simte
nimic.
Dă-ți voie să fii tu, și vei vedea că, în timp, întunericul va
dispărea, și vei reîncepe să simți ceva ce ai idealizat mult timp:
IUBIREA, pe Dumnezeu.
Ai de ales: trăiești în lumea minții, deci te amăgești, sau
ieși din ea, iar primul pas este să te dez-amăgești.
Crezi că e ușor? Abia aștepți să-mi scrii că alegi varianta 2?
Ai mare grijă, mintea ta veghează, și te va menține în iluzia
afirmațiilor teoretice, îndepărtându-te de practică.
DEZ-AMĂGEȘTE-TE, omule, pentru a redeveni OM, adică
manifestare divină!
NAMASTE!
dr. Edith Kadar
Arad, 29 septembrie 2017
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest
blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze
aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/09/te-dezamagesc-dar-cin-te-pus-sa-te.html)
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se
poate face fără aprobarea autoarei.
.jpg)
