Sunt un tren deraiat de pe șine
Mă oprii să te iau, să te duc,
Să te pun pe-o orbită cu mine
Devenind boț de sol sub un nuc.
Îndemnată de noaptea pustie
Și de valsul turnat peste vis
Încercai încă-odată de-s vie,
Dacă basmul uitat s-a mai scris.
Mă țineam agățată de tine
Pe o clipă crezui că exiști
Am permis șoapta ta să m-aline
Descântând cu nădejdi zorii triști.
Peste zi, divulgați de lumina
Din cuvântul abia deșteptat,
Cu silabe alese șterg vina
Și rămân un biet tren deraiat.
.jpg)
