[RO]: Astăzi vorbim despre "Oraşul Minunat" (Cidade Maravilhosa), unul dintre locurile pe care trebuie să le vezi cel puţin o dată în viaţă. Cel mai bine intrăm în atmosfera oraşului Rio de Janeiro pe ritmuri de bossa nova, aşa că apasă play aici şi hai să ne bucurăm împreună.

[EN]: Today we talk about "The Wonderful City" (Cidade Maravilhosa), one of the places you should get to see at least once in your lifetime. To get into the Rio de Janeiro atmosphere, we should listen to some bossa nova, so just hit play here and lets enjoy a little virtual trip there.

[RO]: Am plecat destul de speriată spre Rio. Toată lumea zicea că e periculos, că trebuie să am grijă, să nu umblu singură, să am grijă la taxi. Chestii pe care nu vrei să le auzi când eşti plecat într-o excursie. Pe de altă parte, abia am aşteptat să văd unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume. Am ajuns în aeroportul Santos Dumont, care este situat destul de central, astfel că am vizitat în prima zi Escadaria Selaron şi Arcos da Lapa cu rucsacul în spate. Era plin de oameni, peste tot vedeai chestii legate de Jocurile Olimpice şi parcă te simţeai cuprins de atmosfera unică locului. Apoi am luat metroul şi autobusul, cu destul de mari reţineri, până în Cosme Velho, un cartier aproape Corcovado, zona cu celebra statuie. Acolo am avut cazarea la un hostel, cu alţi cinci studenţi români la medicină care au venit în Brazilia cu acelaşi program. A fost o aventură destul de drăguţă să ajungem până acolo, presărată cu emoţii. La hostel era plin de voluntari din toată America de Sud, care încercau să ne calmeze, spunându-ne că favela din apropiere e tranquila. A doua zi, dis-de-dimneaţă am pornit din nou spre centru, unde am mers cu un fel de funicular pe Arcos da Lapa şi am avut ocazia să vedem destul de repede coloratul Rio, cu mixul său de cartiere şi culturi. Apoi ne-am pierdut prin ceva cartier destul de dubios. Tot ce făceam era să mă rog să scap întreagă până dau de "civilizaţie". Am luat metroul până la plajă, la Ipanema. A fost locul meu preferat şi momentul meu preferat. Oceanul de un albastru perfect, plaja cu nisipul său fin, celebrele stânci din toate vederile au conturat cadrul perfect. În acel moment aveam senzaţia că doar visez şi că nu e adevărat. Apoi am luat-o uşor spre Copacabana, care sincer, pe mine nu m-a impresionat la fel de tare ca Ipanema. La apus am mers la Pao de Acucar, unde am avut parte de o privelişte incredibilă asupra oraşului. Am văzut cum se aprindeau luminile pe Copacabana, cum şiroiau maşinile pe bulevarde şi cum de undeva din nori s-a aprins statuia Cristo Redentor. Apoi, am luat un Uber până la hostel, care ne-a băgat printr-o favelă şi tot ce puteam face era să ne rugăm să nu fie nevoit să oprească maşina şi să ajungem întregi la hostel. Sâmbătă, am mers la Jocurile Olimpice, pe Estadio Olimpico, la atletism. Am susţinut-o pe clujeanca Bianca Răzor la proba de 400 de metri şi l-am văzut pe unicul şi rapidul Usain Bolt. După masă ne-am plimbat prin Grădina Botanică, iar apoi am mers să vedem apusul pe Ipanema. Duminică dimineaţa am mers la Cristo Redentor. A fost momentul pe care l-am aşteptat cel mai tare. Era unul din visele mele de mică. La statuie era pliiiiiiin de turişti, ca de abia puteai să îţi faci o poză. Cu toate acestea, am reuşit să prind şi eu câteva cadre bune, zic eu. După masa am petrecut-o la plajă, pe Copacabana şi Ipanema cu o nucă de cocos lângă. Seara, am avut parte de o adevărată aventură. Am luat metroul spre casă, iar apoi autobusul. Surpriza cea mare a fost când autobusul a luat-o pe alte străzi şi s-a oprit la un capăt de linie pe care noi nu îl ştiam. Eram doar noi, cinci străini într-un autobus, rătăciţi prin Rio. Hotorâtă, m-am dus la şofer şi l-am întrebat: "Cosme Velho?". Nu mare mi-a fost mirarea când mi-a răspuns "Nao, nao!". Atunci am întrebat de numpărul autobusului şi din nou acelaşi răspuns. Cred că se citea panica pe feţele noastre, pentru că ne-a coborât din autobus şi ne-a dus la un alt şofer de autobus la care i-a explicat ceva în portugheză, apoi acel şofer mi-a zis ceva în portugheză, eu am dat din cap şi am zis speriată: "Cosme Velho?". Ne-a urcat pe toţi pe uşa din spate a autobusului (adică ne-a scutit de a mai plăti încă un bilet de autobus), a închis toate uşile şi ne-a dus până lângă hostel. Am rămas cu toţii extrem de plăcut surprinşi, pentru că în Rio de Janeiro, în toiul Jocurilor Olimpice, noi am avut autobus personal. Din păcate, luni dimineaţa am zburat înapoi spre Goiania. Eram plină de energie pozitivă tipică pentru "oraşul minunat" şi de amintiri noi.

[EN]: I went to Rio pretty scared. Everyone told me it is quite dangerous, that I need to take care of myself, that I should not walk alone and so on. Those kind of things you don't want to hear about when you are on a trip. On the other hand, I was excited to visit one of the most beautiful cities in the world. I landed on the Santos Dumont Airport, which is close to the city center, so I visted Escadaria Selaron and Arcos da Lapa with my backpack on. It was full of people, you could see everywhere things about the Olympic Games and you could feel the unique atmosphere of the city. After that, we took the subway and the bus to Cosme Velho, a neighbourhood close to Corcovado, the area of the famous statue. I stayed in a hostel with five more romanian medstudents. The hostel was full of volunteers from all across the South America and they just kept on telling me that the favelas around are "tranquila". The next morning, we went early to the centre of the city where we took a ride with some sort of a tram that went across the Acros da Lapa. This way we managed to discover the mixed culture of Rio de Janeiro in a pretty short time. Than we got a little lost in a quite strange neighbourhood. All that I could do was to pray to get out of there alive. We took the subway to Ipanema beach. That was my favourite place and there I had one of the best moments of my trip. The beautiful blue ocean, the beach with the really fine sand and famous rocks of the city created the perfect picture. That moment I felt like it was only a dream. After that we walked down to Copacabana beach. I wasn't that impressed about it, like I was about Ipanema. Then we went to Pao de Acucar where we had an amazing view over the city. I saw the lights turning on over Copacabana, the cars moving on along the boulevards, and somewhere between the clouds a bright statue of the Christ. Then, we took an Uber back to the hostel and he got a little lost in a favela. We kept on praying to get to the hostel alive. On Saturday morning, we went to the Olympic Games, on Estadio Olimpico to watch athletism. I supported my friend Bianca Răzor (she is from Cluj) and she ran in the 400m. I also saw the magnificent Usain Bolt. In the afternoon we walked a little in the Botanical Garden and watched the sunset from Ipanema. On Sunday morning we got to Cristo Redentor. That was the moment I waited for the most. It was like a dream come true. Up, at the statue, it was fuuuuuull of tourists. I could barely take a few good shots, but I think I managed it well. In the afternoon we went to beaches (Copacabana and Ipanema) and laid in the sun with a coconut by my side. In the evening, I had a great adventure, because we took the wrong bus to the hostel. I have tried to ask the bus driver where we are, but he took us to another bus driver who took only us in the bus and he left us close to out hostel. We where all pleasantly surprised about this, because who else, in Rio de Janeiro, as a tourist, during the Olympic Games got their own private bus. Unfortunately, on Monday morning I had to fly back to Goiania. I was full of the positive energy of the city and beautiful memories.