Tu, ești crăiasa meaIar eu, biet muritorCe îți iubește chipulȘi se topește de al tău dor. Adânc îți simt ființaȘi patimi dulci mă răscolesc,Iubirea ce ți-o portÎmi dă puterea să trăiesc. Fiorul se întrupează,Ființa mi-o străbateCând glasul ți-l aud,Tu, ești în tot și-n toate Eu, pentru tine scriuPoeme vii, nemuritoareEști muza mea iubită,A inimii chemare.... Citește în continuare →