Sufletul tău, de-al meu îndrăgostit, covorul tibetan l-a împletit.
Culorile iubite, rază lângă rază, aștri ce veșnic, cerul luminează.
Pe scoarță alături odihnesc picioare, la mii și mii de noduri depărtare.
Tu, fiu al lamei, pe un tron de mosc de când ne sărutăm? din ce vecii cromatice, obrajii se cunosc?
[Else Lasker-Schüler]