Sufletul tău, de-al meu îndrăgostit,
covorul tibetan l-a împletit.
Culorile iubite, rază lângă rază,
aștri ce veșnic, cerul luminează.
Pe scoarță alături odihnesc picioare,
la mii și mii de noduri depărtare.
Tu, fiu al lamei, pe un tron de mosc
de când ne sărutăm? din ce vecii
cromatice, obrajii se cunosc?
[Else Lasker-Schüler]
