Ca un nor aprins De-nălțimi flămând, Parcă te-ai desprins De pe-acest pământ Și îți cântă inima urcând.

În amurg, când nori Strălucesc în soare Tu alergi și zbori, Fără întrupare, Duh al bucuriei ce-a-nceput să zboare.

Purpuria seară Din zbor o topești. Ca prin ziua clară Un luceafăr ești Și-ți aud, deși nu te zărești

Cântecul subțire Ca a lunii rază, Fără strălucire Când se luminează Zorii, însă limpede și trează.

Cerul și pământul De-al tău glas răsună Cum, de-alungă vântul Norii de pe lună, Raze nesfârșite în văzduh se-adună.

Ce ești, nu se știe. N-ai asemănare. Stropi de melodie Răspândești în soare, Cum nici curcubeul minunat nu are.

Ca un bard ce cântă Imnuri neștiute Și în vrăji în...