Vis la Paris - cam asta ma tot citit înainte de finala de la Roland Garros şi mai ales după. Performanţa Simonei Halep trebuie salutată, respectată şi apreciată. Nu ne întâlnim mereu cu aşa ceva. Nu avem anulal sportivi cărora să li se cânte Imnul pentru performanţe la asemenea nivel.      O să reiau ce am zis în ianuarie, pe 27, pe pagina de facebook a blogului: "Mă bucur că m-am uitat la finala asta de tenis (Australian Open) şi aşa am descoperit emoţii de care uitasem.       Senzaţional joc. Ce meci. Ce final! Aşa cum am zis înainte de meci - continuitatea, indiferent de rezultat, e cea care contează de mâine încolo.      N-a fost victorie cu trofeu...      Prin jocul de astăzi, Simona, a reuşit să-mi transmită genul ăla de emoţie pe care doar un sportiv campion poate. Şi-au fost câţiva campioni de-a lungul anilor pentru care m-am trezit dimineaţa devreme sau nopţile s...