Visul unei dupăamiezi de vară

48 de stări neclaremă dor ochi de atăta lumină vărsată peste literemici și nghesuite pe un ecran la fel de mic in comparație cu cele normale dar nu îmi mai pasă de ceea ce este normal ci doar de normalul care il intrevăd printre voința indureratpă de oboseala vremii calde ce anuntă furtuni reci. sunt in fata vechilor noi monitoare la care cu totii v-ați uitat sau va veti uita dar poate că ne uitam la acelasi dar nu in acelas timp pentru că acum e randul meu. ceea ce pare presant in ultimul timp inhibându-mi libertatea mintii să curgă ca un izvor cald spreu un așternut de răsărit rece sunt faptele dar nu cele cu efecte secundare ntrovertite ci unele care creează introvertire celor de la cu care mai aștept să comunic liber ca cu propria-mi persoană. te-a deranjat un pic ultima cacofone?. mai am destule...a venit momenntul in care am visat atat de tare incat visele sau trezit la realitate si incearca sa ma trezească ca să ma apuc de ale dar diminetile sunt de