XLVIII

 48 de cugetări

Se pare ca atunci când eram pastor eu eram comandant si oile soldații mei eu comandam si ele mergeau după mine pentru ca știau ca le duc unde era iarba mai verde

Dar postul era ca eu aveam treaba si nu aveam vreme

Sa mănânc ci din când in când mai opream la un izvor sam mai luam un colț de brânza cu sare si puțin lapte si mai mult nu îmi trebuia dar astăzi se pare ca tot in aceeași stana stau închis si îmi cunosc doar gândurile mele si restul conduc acolo unde e nevoie de rânduiala si ascult sau nu alte sfaturi dar înainte de vreme așa cum văd si acum eu eram in neștiința din cauza neacceptați mele apartenentei la acest mediu dar după ce m am lăsat robot si am dedicat timpul vântului si frigului scăpare nu am si slujesc cu inima luminii au timpul vremelniciei si parca rezistența si saturația si împotrivirea la frig nu ma mai deranjează problema e ca nici răul nu te vrea liber ci te vrea robot si ascultător de ...