încotro, gândule? nu ţi-e teamă că o să te pierzi printre muguri, hoinărind hai-hui? nu te sperie că s-ar putea să-ţi sfâşii calea în spinii încă verzi ai trandafirilor nimănui? încotro, gândule? unde tot cauţi să-ţi frângi râul, în ce mare? nu ţi-e umbra deja prea greoaie de-atâtea dorinţe puse pe stele care tot cad, … Continue reading nocturnă →
Citește mai departe
raw blue flows over withered sands like a rain of quietness paving the path towards Eden with smaller heavens, shaped like tears, for light to walk upon them. from one side of the sky to the other, among clouds heavy with the footsteps of saints wandering, more and more often, from bottom to top, sometimes … Continue reading →
Citește mai departe
curge seninul peste nisipuri veştede ca o ploaie de linişte pavând drumul spre rai cu raiuri mai mici, în formă de lacrimi, pe care să calce lumina. dintr-o parte în alta a cerului, printre nori îngreunaţi de paşii sfinţilor cutreierându-i, din ce în ce mai adesea, de jos în sus, mai hohoteşte uneori câte-o voce … Continue reading „iubeşte-ţi aproapele” →
Citește mai departe
albul e alb mai cu seamă în miezul dulce-amărui al nopţii, atunci când toate umbrele care l-au străbătut nu fac adunate mai mult decât umbra sâmburelui de-al doilea dintr-un măr muşcat doar de-o gură – e atât de alb atunci încât nici măcar singurul rând de paşi sfâşiindu-l nu recunoaşte dincolo de tăcere golul © … Continue reading omături →
Citește mai departe