Articole postate de Călin Hera

  • Instinct sau intuiție... 348

    Ursul Arthur stă pe gânduri în fața bârlogului, alături de ursoaicele lui preferate, Marița, Agnes și Jennifer. Frunzele abia încolțite încep să foșnească. Dacă s-ar fi bazat mai mult pe instinct și mai puțin pe intuiție, ursul Arthur ar fi găsit că acesta e un semn rău prevestitor. Dar ursul Arthur e mai preocupat să […]

    Citește mai departe
  • Cioara cu ciocul de plastic... 343

    Am o cioară cu ciocul de plastic, cu gâtul elastic, cu ochiul din stânga sticlos și sarcastic, cu pene de-un negru monastic – lipite de piept foarte ecleziastic. Cu gheare prelungi (pleonastic) și pieptul umflat cam bombastic. Zboară fantastic. 

    Citește mai departe
  • încă nu era apus încă puteam... 316

    ..încă nu era apus încă puteam privi de susputeam percepe încă (estompat) realitatea dacă aș fi respirat adânc dacăaș fi avut naivitatea să visez atunci tot peisajul mi-ar fi năvălit în plămânul stângaș fi devenit eu însumi peisaj (pe dinăuntru)aș fi zâmbit nătâng 

    Citește mai departe
  • Un pocnet scurt... 331

    Omul mic face ochii mari. Se holbează. Pe o piatră se mișcă, nesigur, o insectă. Un gândac încă nedezmorțit. O vietate cu multe picioare, pe care omul mare, trecând pe acolo (cu treabă), o strivește. Se aude un pocnet. A pocnit gândacul. Trecerea lui într-o lume mai altfel e însoțită deci de un pocnet scurt. […]

    Citește mai departe
  • Pașii noștri cei de toate zilele... 318

    Ilarion stă pe bancă în fața blocului și mestecă vorbe în gând. A prins o dâră de soare și se dezmorțește. Îl așteaptă pe băiatul trimis să cumpere pâine, apă, mere și ce-o mai fi. „Ia telefonul ăsta cu tine, să te sun dacă-mi mai vine vreo idee”, i-a zis. Puștiul nu s-a întrebat cum […]

    Citește mai departe
  • Poemul omului invizibil, fără restanțe la întreținere 303

    Doamna Ana a constatat că e fix o săptămână de când nu a mai ieșit din casă vecinul de la 47, cel pe care nimeni nu-l vede, nu-l aude. Da, ce-i drept, și el e cam tăcut. Nu salută, nu e salutat, nu zâmbește, nu e încruntat (așa ar putea începe Poemul omului invizibil, fără […]

    Citește mai departe
  • Subiectiv... 318

    Prima oară când ești pe un traseu de creastă, ți-e teamă. Îți vâjâie capul, ți se amestecă frica pură și mândria. Apoi te obișnuiești. Te împaci cu muntele, îl înțelegi, te cunoști mai bine pe tine însuți. Ți se pare firesc să ajungi acolo, să privești de sus. Te simți bine, ești puternic, în formă. […]

    Citește mai departe
  • Parcă... 331

    O băbuță traversează strada și n-o ajută nimeni. Ajunge pe trotuarul celălalt și se oprește un pic să-și tragă sufletul. Vuietul străzii i se pare mai obositor decât cei câțiva pași pe care îi mai are de făcut până la intrarea în Oficiul Poștal. Își face curaj, scuipă-n sân, pornește mai departe, apoi își amintește ceva. […]

    Citește mai departe
  • A iubi... 319

    El merge pe drum, ea merge pe drum sau stă, se întâlnesc, se iubesc, au un copil. El o iubește pe ea și îl iubește pe copil. Ea îl iubește pe copil și are grijă. Copilul îi iubește pe amândoi, apoi devine adolescent. Tatăl îi iubește pe amândoi, dar nu arată (e ca o stâncă), […]

    Citește mai departe
  • Ce înseamnă spiritul sărbătorilor... 298

    Domnul inginer a plecat mai devreme de la șantier. Era deja nervos; proprietarul s-a răzgândit, vrea ușile mai mari (și-a dat seama că nu încape frigiderul și nici nea Puiu, zugravul). Arhitectul a dat din umeri, muncitorii au dat din cap, și duși au fost. „E Săptămâna Mare, șefu`”, au zis, voioși. I-a găsit la […]

    Citește mai departe
  • Zâm. Zâmbet... 302

    O femeie tânără merge pe trotuar și parcă zâmbește (așa e mersul ei). Zâmbetul e ceva contagios. Se ia. Însă doar dacă te afli la distanța socială potrivită. Dacă ești prea departe, nu-l vezi. Dacă ești prea aproape, ești prea aproape ca să mai conteze și s-ar putea să-ți vină pur și simplu să săruți […]

    Citește mai departe
  • Jikujku... 287

    …iată un nume potrivit pentru un motănelpreocupat să experimenteze (el însuși s-a semnat în acest fel) la început a fost enigmaticul mesaj-reperrt45555jukpă34rt4555jukpă345!@%$$$$$$#####%+(prietenii de pe WhatsApp știu la ce mă refer) a urmat versul alb tip limbaj de programarejikiooooo-0000000000909pP99oca o parolă cu litere mici cifre semne de punctuație plus o literă mare un efort natural către concizie […]

    Citește mai departe
  • Stins... 308

    ...Locuia la etajul VI, dar nu știu cine era. Nu știu ce a făcut, cât a trăit, cum a trăit, dacă a fost un om bun. Dacă a avut sau nu copii......

    Citește mai departe
  • Cele zece zile ale lui Ilarion... 309

    Ilarion și-a pierdut portofelul în care avea ceva bani, cărți de credit, permisul de conducere și buletinul......

    Citește mai departe
  • A fi aș fi... 308

    Altădată, aș fi încălecat pe-o șa. Uite-așa! Aș fi călărit, aș fi ajuns, aș fi descălecat. Aș fi priponit calul de un gutui, în spatele foișorului, i-aș fi adus apă și fân. Apoi aș fi salutat mesenii. I-aș fi făcut un semn hangiței. Aș fi înfulecat rapid, aș fi băut zdravăn. Aș fi râs, poate […]

    Citește mai departe