You may say that I'm a dreamer, but I'm not the only one...
Profilul de blogger pe toateBlogurile
AMR 15 zile in care trebuie sa gasim acel spatiu minunat, care sa reprezinte locul nostru special pentru anii ce vor veni. Nu doar o casa, ci un camin. Later edit: l-am gasit. Si ne mutam in el. 1 august. Un nou inceput. Acasa la noi! AMR 3 zile. Be always informed about my activity by subscribing to my posts!
Citește mai departe
Nu am stiut care este definitia dragostei. Dar am stiut ca o simt in momentul in care imi lipseai. Nu am crezut ca pot face compromisuri in viata mea pana in momentul in care tu ai gresit. Iar eu am inteles ca in loc sa te indepartez si sa te judec, mai bine te ajut sa indrepti situatia. Nu as sti sa explic altora ce e iubirea. Dar as sti sa mi-o explic mie. E momentul acela cand tu, frant de oboseala te duci sa imi faci un ceai pentru ca nu pot sa adorm. Sau momentul acela in care tu ma ierti ca am fugit cu papucii tai pentru ca pe ai mei nu i-am gasit pe partea mea de pat. Nu stiu cum pot altii sa isi imparta iubirea intre mai multe persoane. Nu acest tip de iubire!Ce e dragostea? E acel amestec de ceva cu ceva, care iti da o stare de nedescris. Este acel moment in care el renunta la filmul cu bataie, pentru filmul siropos la care i-ar placea ei sa se uite.E acel moment in care... sufletul unuia e
Citește mai departe
Am citit cartea scrisa de Malala, cea mai tanara castigatoare a unui premiu Nobel pentru pace. Am citit-o si am fost surprinsa de gestul de neconceput al unui om ce crede in Dumnezeu. Un Dumnezeu care, indiferent cum se numeste, propovaduieste bunatatea intre semeni. Am terminat de citit cartea luni, 05.01.2015. Miercuri, 07.01.2015 s-a intamplat... ceva de neimaginat. La Paris. Si atunci mi-am amintit de paragraful acesta din cartea Malalei, referitor la exercitiile facute in scoli de catre refugiati:<< Copiii din taberele de refugiati chiar studiau dupa niste manuale tiparite de o universitate americana, in care aritmetica de baz
Citește mai departe
Cand viata iti pune lucruri pe tava si tu nu stii sa le primesti inseamna ca ai o problema pe care trebuie sa o lamuresti. Cand viata iti da alimente si nu esti in stare sa le gatesti o sa iti ofere si momente in care ti-ai fi dorit sa le pretuiesti. Cadouri primim multe. Pacat ca nu oferim. Ganduri curate sunt multe, pacat e ca nu le traim. Ai vrea tu sa stii multe... pe care eu nu vreau sa ti le spun. Gandindu-ma la mine, ma-ntreb unde am gresit. Gandindu-ma la tine ma-ntreb de ce ti se pare gresit. Suntem suflete aparte; fiecare dorim... niciodata nu am sa inteleg insa, de ce nu ne unim. De ce cauti lupta in loc sa accepti ca unde e lume mai multa e si bine, la fel. Be always informed about my activity by subscribing to my posts!
Citește mai departe
Am ajuns sa vad binele si sa nu mi-l doresc... M-am uitat la televizor. La emisiunea "Visuri la cheie". O emisiune pe cat de minunata prin ceea ce face, pe atat de trista, intrucat cazurile prezentate acolo sunt foarte speciale. Oameni care se confrunta cu atatea greutati... Cu probleme de sanatate, de cele mai multe ori. Dar mai trist decat boala in sine e faptul ca afecteaza copii. Omuleti mici si sensibili. Care nu au cunoscut frumusetile vietii decat vazandu-le traite de altii. Suflete calde care nu au facut rau nimanui. Care nu au suparat cu nimic. Dar care platesc pentru ceva - posibile greseli - pe care nu doar ca nu le-au comis, ci nici nu le-au gandit vreodata. Viata mea, cu gandurile mele, reprezinta ceva frumos si sanatos si nu atat de greu pe cat il vad eu; pe care trebuie sa invat sa il accept asa cum e. Nu vreau binele acela intrucat ascunde povesti prea triste si prea grele... ale unor parinti curajosi, luati
Citește mai departe
... buni de cand mi-ai scris aceste randuri. Pe-atunci ma intrebam ce cadou "mult mai mare" as putea sa iti cumpar. Inventam lucruri cu care sa te recompensez fara sa fiu nevoita sa le cer bani parintilor. Mi se parea greu sa fii copil si sa nu ai jucariile pe care ti le doresti. Am impartit multe cu tine. De la nimicuri pe seama carora ne amuzam impreuna acum, pana la probleme, reale, care si-au pus amprenta asupra sufletelor noastre si ne-au format ca adulti. Astazi stiu! Stiu care este cel mai mare cadou pe care ti-l pot oferi: dragostea mea. Prietenia mea!
Citește mai departe
Stam de 2 ore fata in fata si ne privim. Ochi in ochi s-ar putea spune, daca el ar avea ochi... ne intrebam cum am putea sa schimbam ceva in relatia noastra. Sa nu mai fie asa... obositoare. Stresanta. Sa nu ne mai chinuim unul pe celalalt. Stam de 2 ore impreuna. Atingandu-ne unul pe celalalt, intrebandu-ne daca vreodata vom mai putea sa traim unul fara celalalt. Gandindu-ne, probabil, cum a fost viata inainte sa ne avem. Si de ce, desi ne petrecem atat de mult timp impreuna, suntem atat de... altfel. Nici nu stiu cand a trecut atata timp. Macar daca as fi putut sa ii spun ceva. Dar n-am reusit. Nu s-a creat niciun fel de conexiune intre noi. Doar ne-am privit si... atat!?! Noroooc cu prietenii care sunt cu noi: G, M, F. Ei ne-au ajutat sa mai interactionam un pic. Ne-au dat timp sa clipim din cand in cand. Sa avem senzatia ca ne-am inteles. Daca a trecut atata timp... as zice ca nu a fost tocmai un succes, nu?
Citește mai departe
Viata isi face de cap. Acel moment cand timpul nu mai are rabdare. Acel moment cand realizezi cati ani au cei dragi ai tai. Cati ani ai tu. Cate lucruri ai fi vrut sa fi facut pana acum. Si cand incepi sa intelegi de ce in copilaria ta vedeai fete triste. Obosite. Al caror rost nu il stiai. Acel moment in care ajungi sa pretuiesti copilaria mai mult decat orice. Si in care ti-ai da tot prezentul pentru o clipa din fericirea aceea pura si simpla pe care nu ai mai avut ocazia sa o simti de mult. Cautam in fiecare clipa solutii pentru probleme pe care ni le imaginam a fi mai mari decat ale celorlalti. Pe care uneori chiar noi le creem. Intrucat nu avem timp. Sau rabdare. Sa ne petrecem timpul cu cei dragi. Sa ii ascultam. Sa ii intelegem. Sa ii ajutam. Intotdeauna suntem pe fuga. Mereu gasim ceva mai important. Acel moment cand timpul nu mai are rabdare... cand nimic nu iti mai poate reda zambetul. Cand ai vrea
Citește mai departe
Sa scriu la nesfarsit. Pana imi dau suflarea. Pana cand "vars" tot ce am acumulat de atunci si pana acum. De cand...? De atunci! De cand nu mai stiu sa ma bucur de lucrurile simple. Din momentul in care timpul a devenit cel mai mare dusman al meu. Da... din ziua in care nimicul s-a instalat confortabil pe scaunul meu si nu mai vrea sa plece. Ah... si atata am acumulat. Si nu mai vrea sa plece. S-a lipit de fundul tavii. As fi zis ca zaharul ars. Dar si ala se curata. As fi zis ca timbrul de scrisoare. Dar in zilele noastre si timbrele au personalitate :). Citesc articole ale unor oameni care au depasit greutatile vietii. Care au ajuns un exemplu pentru cei din jur. Ale unora care astazi dau lectii celorlalti...Apoi citesc articolele unora care par destepti. Si ma intreb daca intr-adevar sunt. Daca faptul ca au multe like-uri, multe postari si de nenumarate multe alte ori mai multi ci
Citește mai departe
N-am avut bani sa ii cumpar ce si-ar fi dorit. Stie deja ca nu castig destul de bine... N-am avut niciun strop de inspiratie, ce alt cadou sa ii cumpar. Stie deja ca nu ma pricep... Candva... N-am avut nici macar intentia sa ii fiu prietena. Si uite ca i-am ajuns! Nu, nu o sa va spun de cati ani ne cunoastem. Si nici cati au trecut de cand suntem prietene. Nu, nici cati ani implineste ea. Atunci o sa va dati seama ca suntem de aceeasi varsta. O sa va spun asa: am luat contact cu ea prima data la un examen. Ea a fost scoasa din examen, pe motiv ca a copiat. Eu am fost mustrata cand s-au dat rezultatele. Am fost confundata cu fata care copiase. Din cauza asta nu mi-a placut de ea. Aaa... Si pe motiv ca avea tocuri cu care calca prea apasat pentru gusturile mele. Am tinut-o asa 2 ani. Nu o vedeam prea des, ceea ce era bine. Pana cand... am ajuns mai
Citește mai departe
Cred ca "Sex and the city" este si va ramane filmul / serialul meu preferat. Prima data am auzit despre el mica fiind, iar parintii nu imi dadeau voie sa ma uit la el. Nu stiam exact de ce, iar ei nu s-au gandit ca ar fi important sa imi povesteasca. Presupun ca nu l-au urmarit nici ei si doar si-au imaginat din titlu ca este un film nerecomandat minorilor. Asa cum, probabil, era incadrat de catre cei de la postul respectic de televiziune. Am crescut apoi si am vazut cateva episoade, pe sarite. Apoi am mai crescut un pic si mi-am propus sa il urmaresc. Asa a inceput maratonul Sex and the city. Nu dormeam prea mult noaptea. Ziua nu faceam mare lucru... ba chiar am si tratat cu indiferenta vreo 2 examene... asta ramane secretul nostru, da? In noaptea asta, cam la fel ca in celelalte nopti din saptamana, nu prea am dormit. Si butonand televizorul am ajuns la serialul cu pricina.Cunoscatorii vor incadra usor momentul... Mira
Citește mai departe
"Te iubesc atat de mult incat nu mai pot trai fara tine." "Nu vreau sa mai traiesc". "Nu pot". "Nu am de ce". "Pentru ce". !?! Realitatea e ca... Esti atat de falsa incat poti sa joci orice rol iti propui. Cel de om fericit. Cel de om trist. Dar cel mai bine te pricepi sa il joc pe cel de victima. "Victima" a rautatii celor din jurul tau. Pe care tu ii iubesti, ii respecti si ii sprijini intotdeauna cand au nevoie. Te scuzi ca ai gresit, n-ai vrut, iti pare rau. Dupa ce m-ai umilit. Si m-ai jignit. Si mi-ai trantit in fata tot felul de reprosuri. Si ai facut fete - fete. Si aproape ai fi scapat si o lacrima. Pentru ca de fapt aveai impresia ca eu te-am jignit. Ca eu am ceva cu tine. Ca tu esti cea nedreptatita.
Citește mai departe