Articole postate de A.P.R. A.P.R.

  • Ciudat...... 264

      Ciudat ... mă simt atât de obosit și totuși ceva mă împinge să nu mă odihnesc, ci să scriu. A trecut ceva timp de la ultimele rânduri așternute și deși simt durere în fiecare parte din corp nimic nu se compară cu durerea pricinuită de vorbele tale... și doare atât de tare încât aș vrea să nu mai exist. Mă întreb dacă tu știi că dintre toți pe tine te-am iubit cel mai mult și... din toți tocmai tu ai fost aceea care mi-a facut cel mai mult rău... și mai ciudat e că tot pe tine te iubesc cel mai mult deși mi-ai greșit enorm... Simt cum ard dar totuși e prima noapte când îmi e frig... dar nu ești aici să mă încălzești cu îmbrățișarea ta sau să îmi răcorești fruntea cu un sărut... Am

    Citește mai departe
  • Sunetul tăcerii... 263

      Vineri dimineață, Sunt aproape 3 ore de când nu o mai simt. Tace...pare că nu mai vrea să bată și cu toate acestea eu nu am părăsit această lume... Nici nu știu ce mă doare mai tare, tăceara ei sau a celei în ale cărui mâini am abandonat-o. Cât timp voi mai fi nevoit oare să plătesc acest preț mult prea scump...? Cel puțin acum ea își va găsi liniștea. E mai bine așa să nu știe tot! Dar ce mult aș vrea să strângă al ei pumn...să o zdrobească și să-mi curme odată suferința! Am obosit să spun lucrurilor pe nume fără să vorbesc doar ca ea să mă audă fără

    Citește mai departe
  • Doar un gând...... 272

        -Poftim! Alarma zbârnăie în continuu și el zace dezbrăcat cu capul pe masă în fața geamului deschis! Vai și ce miros... parcă m-aș afla în vre-o cârciumă de la colț de stradă... Ce-o fi în capul lui!!! Hei! Trezește-te n-auzi!? Lisser ce e cu tine băiatule ?! Dumnezeule uite și pastilele răsturnate pe masă... de când ai încetat tratamentul?Tu chiar nu vezi că te distrugi așa... Dar trezește-te odată!!!!   -Și dacă într-o zi nu am să mă trezesc ce? Crezi că îmi va simți cineva lipsa? sau dacă mă trezesc deodată lumea se va schimba în bine?zise Lisser fără să ridice capul de pe masă și fără să se sinchisească să deschidă ochii.   - Ce vorbe sunt acestea? Vorbesc cumva abur

    Citește mai departe
  • De ce mă tem...... 288

      A trecut atâta timp de când ți-am simțit respirația caldă...de când te-am îmbrățișat...de la ultimul adevărat sărut...dar eu, eu nu le-am uitat. Nu aș putea nici dacă aș vrea. Mă întrebi de ce? De ce nu încerc să mă arunc în brațele altcuiva? De ce nu ofer o șansă și altui sulfet? Dar cum aș putea când tu ești încă vie în mine...și arzi tot mai tare cu fiecare zi, cu fiecare clipă ce mă ține departe de tine, cu fiecare vorbă nerostită și îmi alergi neobosită prin fiecare colț al minții mele exilate pe tărâmul nebuniei...Acolo ești liberă să îmi faci ce vrei să îmi smulgi de câte ori vrei inima din piept și să

    Citește mai departe
  • O umbră în noapte... 255

      O siluetă neagră se tot perinda prin fața geamului de care stropii de ploaie se spărgeau zgomotos formând mici râușoare cristaline ce se adunau la baza pervazului. Un arc luminos brăzdă cerul nopții urmat de o bubuitură puternică și silueta se opri. La lumina fulgerului puteai observa clar un bărbat cu fruntea și brațul stâng sprijinite de geam. Era Lisser ce încerca parcă să străbată cu vederea perdeaua de întuneric și să privească cerul așa cum obișnuia să facă în fiecare noapte. Langă el, pe măsuța de lucru, aceleași obiecte de care nu se îndura să se despartă zăceau împrăștiate. Flaconul ce conținea pastilele sale pentru inimă era vărsat pe

    Citește mai departe
  • Toate au un preț?... 288

     - Ce rost are? Ce rost mai are... zise Lisser cu vocea stinsă și plin de nervi și tristețe aruncând jurnalul din mână. Orice aș face, orice aș spune, oricât de multe aș sacrifica nu pot să uit sau să iert... De ce mi-a fost dat tocmai mie să trec prin toate aceste lucruri, de ce am fost privat de ani buni din viață, de ce am fost atât de greu încercat dacă toate acestea nu mai au nici un scop...? Simt că înebunesc și nu mai am stare! Nici măcar un gram de răbdare sau voință!Și de unde să mai am când mi-a fost luat totul și nu numai o dată am fost nevoit să o iau de la capăt... Când mi-au fost răpite rând pe rând ambiția, visurile și toată munca mea...

    Citește mai departe
  • Bilet... 305

       Departe de tine... departe de tot ce știu și iubesc... încet, încet uit să zâmbesc. Cât voi mai fi nevoit să trăiesc așa ... De ce? de ce nu pot și eu măcar pentru o clipă să uit și să iert ... Mă doare atât de tare neputința de care sunt acum legat ... și de fiecare dată când par să îi rup lanțurile să fug iar la tine să îți spun totul ceva se întâmplă... ceva mă face să îmi aduc aminte vorbele lor... și jurământul făcut... jurământul pentru tine... Mă chinui de atât timp să găsesc o cale ... o soluție...ceva, o scânteie de speranță... Cuvintele lor mă bântuie și nu îmi dau pace, dar ei s-au înșelat cu toții!!! Știu asta... o simt cu toată ființa mea că nu mai e mult și le voi demonstra cât de mult s-au înșelat!!! Te rog doar mai așteaptă-mă puțin... Te iubesc...

    Citește mai departe
  • De ce...?... 289

     Stau și mă întreb oare cât mă vei chinui așa ...oare tu știi ce putere ai asupra mea... oare știi cum îmi poți alunga orice durere doar cu glasul sau privirea ta? cum doar tu îmi poți aminti ce înseamnă fericirea...?căci eu i-am uitat culoarea... sau poate nu știi cum tăcerea ta mă macină uneori și mă aduce până în pragul nebuniei... nici nu mai știu cine sunt, ce fac, și încotro să mă îndrept... cât să mai fug și unde să mai mă ascund ? Cum să îți mai vorbesc? Ce să îți mai spun? De ce nu pot face altceva decât să mă gândesc la tine? Dacă tac ... tu mă chemi... dacă îți vorbesc tu fugi de mine... când eu aș renunța la tot doar pentru câteva clipe în care să mă bucur de toată atenția ta... de câte ori trebuie să fac aceleași greșeli doar ca să mă înțelegi... și ce e mai grav e că mă tem... mă tem că o vei face atunci când va fi prea târziu...Oare tu ai înțeles de ce am tăcut atunci când am ales să o fac? Cât timp va mai trece oare până când mă

    Citește mai departe
  • Memorii... fragment... 270

      Profund ascuns în cel mai îndepărtat colț al inimii sale, departe de ochii lumii și de Ea, Lisser ținea secretul său și era tot mai hotărât ca acesta să dispară odată cu el. Îi era din ce în ce mai greu însă... rămas singur, în ciclul neîntrerupt al gândurilor sale și urmând legi știute doar de el, își purta pedeapsa existenței sale... căci otrava i se răspândise deja în tot corpul și leac nu mai avea. Dar el nu era trist, ba mai mult chiar zâmbea! Știa că așa e cel mai bine... Își amintea ce îi spunea când ea în copilăria ei îl supăra: Într-o zi am să mor de inimă din cauza ta! O vedea în tot și în toate, așa mult o iubea... dar simțea că ceva nu e în regulă... de la întoarcere ea era cu totul altă persoană și asta îl speria... Pe una din cărțile ce vroia să i le dăruiască scrisese cu tristețe ce simțea sperând că totuși ea va observa... " I looked into her eyes and therein I

    Citește mai departe
  • Layali II... 279

       Când ai auzit ultima oară cât de frumoasă ești? Când ai simțit ultima oară respirația caldă ce se îmbată cu parfumul pielii tale în timp ce degete lacome îți mângăie trupul și îți răvășesc părul... ai mai simțit fiori ai plăcerii în timp ce ochii îți sunt iscodiți de secrete și sorbiți din priviri... ți-au mai fost sărutate lacrimile atunci când tristețea te-a încercat... s-au mai făcut oare încercări de a-ți reda zâmbetul ce putea să lumineze și cea mai întunecată cameră a sufletului meu...? Și tu îmi ceri... nu..., tu nu știi ce îmi ceri de fapt... Tu nu știi cât de greu îmi este chiar și acum când stau în fața ta și te ascult sub un zâmbet fals cum toate acestea mă frământă și cât de tare... dar nu o să spun nimic... nu, nu... îmi era așa dor să te aud... îmi este și rușine de gândurile care mă încearcă... de ai știi cât te doresc.... și cum încă îți cunosc fiecare părticică din corp...fiecare aluniță și fiecare unduitură și centimetru... de c

    Citește mai departe
  • Lucrurile frumose nu cer atenție...... 270

      Se spune că singurul mod prin care nu îți poți îndeplini visele este să le abandonezi..., dar ce faci atunci când nu mai poți visa...? Și asta pentru că îți dorești să nu o faci..., când te ai săturat să te tot trezești și să spui oftând : "A fost doar un vis...", ce faci atunci când te saturi de gustul sărat-amar al propriilor lacrimi ce ți-au pătat prea des obrazul...? Când inima deja frântă îți este călcată în picioare iar, și iar în timp ce tu privești neputincios cu zâmbetul tău fals și cu privirea tâmpă...cu gândul împrăștiat ...   -TU SPERI ?! La ce??? La ce a fost ? La ce poate fii ? Nu dragul meu tu trebuie să mergi înainte!!! Încetează cu prostiile astea!!  Tu mă auzi Lisser?   - Ce simplu este pentru voi...auzi... încetează...? De parcă ar fi vre-un buton pe care scrie stop... Când iubești pe cineva așa de mult cum te iubesc eu, din toată inima, nu po

    Citește mai departe