Departe de tine... departe de tot ce știu și iubesc... încet, încet uit să zâmbesc. Cât voi mai fi nevoit să trăiesc așa ... De ce? de ce nu pot și eu măcar pentru o clipă să uit și să iert ... Mă doare atât de tare neputința de care sunt acum legat ... și de fiecare dată când par să îi rup lanțurile să fug iar la tine să îți spun totul ceva se întâmplă... ceva mă face să îmi aduc aminte vorbele lor... și jurământul făcut... jurământul pentru tine... Mă chinui de atât timp să găsesc o cale ... o soluție...ceva, o scânteie de speranță... Cuvintele lor mă bântuie și nu îmi dau pace, dar ei s-au înșelat cu toții!!! Știu asta... o simt cu toată ființa mea că nu mai e mult și le voi demonstra cât de mult s-au înșelat!!! Te rog doar mai așteaptă-mă puțin... Te iubesc...