Stau și mă întreb oare cât mă vei chinui așa ...oare tu știi ce putere ai asupra mea... oare știi cum îmi poți alunga orice durere doar cu glasul sau privirea ta? cum doar tu îmi poți aminti ce înseamnă fericirea...?căci eu i-am uitat culoarea... sau poate nu știi cum tăcerea ta mă macină uneori și mă aduce până în pragul nebuniei... nici nu mai știu cine sunt, ce fac, și încotro să mă îndrept... cât să mai fug și unde să mai mă ascund ? Cum să îți mai vorbesc? Ce să îți mai spun? De ce nu pot face altceva decât să mă gândesc la tine? Dacă tac ... tu mă chemi... dacă îți vorbesc tu fugi de mine... când eu aș renunța la tot doar pentru câteva clipe în care să mă bucur de toată atenția ta... de câte ori trebuie să fac aceleași greșeli doar ca să mă înțelegi... și ce e mai grav e că mă tem... mă tem că o vei face atunci când va fi prea târziu...Oare tu ai înțeles de ce am tăcut atunci când am ales să o fac? Cât timp va mai trece oare până când mă voi elibera de jurământ și-ți voi putea spune adevărul... și cât de greu mă apasă... și dacă în loc să îl asculți mă vei certa iar ca un copil căruia nu-i place să i se spună că a greșit... Cât de ușor ne-ar fi dacă doar pentru o clipă, doar pentru o clipă ai putea să vezi tot ce am văzut eu, tot ce am simțit și simt... Îți amintești când ne plimbam și într-o doară eu m-am oprit și ți-am zis că eu nu mă văd la 25? Mi-ai spus prostii... și mai certat... dar vezi ... sunt aproape 3 ani de când eu practic am încetat să exist, să zâmbesc sau să visez...Sunt oameni ce visează la bogății, la palate și călătorii... eu aveam un singur vis... Pe tine...Offf... e târziu și eu tot nu adorm și vorbesc iar singur... poate pastilele mă vor ajuta să adorm să te visez din nou și să nu mă mai trezesc.... Și de ce aș mai face-o...? Oricum tu m ai uita...