Rita Chirian

Articole postate de Rita Chirian

  • Message in a Bottle... 306

    Mircea Dumitru, noul ministru al educației, reflectând asupra învățământului românesc, afirmă că școala ucide dorința de cunoaștere a elevului și că sistemul poate fi asemănat cu cel militar. 70% dintre elevii români se simt, la școală, singuri, nefericiți și în stres continuu. Copilul stă la școală 35 de ore pe săptămână, nu 20, ca în Finlanda. Imaginați-vă – ne cere ministrul educației – că stați 7 ore pe zi într-un loc în care vă simțiți singuri, neajutați, nefericiți și în stres – și sunteți adulți! L-aș ruga pe domnul ministru să se reîntoarcă în România unde, 24 de ore, suntem singuri, neajutați, nefericiți și în stres. Adulți și copii, deopotrivă. Dincolo de butade, domnul ministru face, din perspectiva mea, o greșeală clasică: de acolo, de sus, de unde este dumnealui, nu mai

    Citește mai departe

  • Pilgrim (wo)man. Dicteu automat... 288

    ...De parcă nimic(!) din ce trăiesc nu mai e important... Și nu mai e nimic important dintre cele care mă rodeau pe dinăuntru și pe dinafară acum nu mai mult de un an (am închis blogul când prea mi-era silă de lumea în care trăiam, sau în care fusesem silită să trăiesc; a fost o măsură de igienă, de profilaxie, la capătul câtorva ani de similipsihoză, de motoare gripate, de aiurare). Acum, o fericire aproape surdă și oarbă, cum trebuie să fie fericirea (de fapt, o oboseală maximalizată, bună, umflată, pentru că există un impuls pe care nu-l pot frâna: nu te opri – și nu știu ce se poate întâmpla dacă mă opresc). Au fost zile frumoase (ah, de câte ori îmi spun că ar trebui să scriu în fiecare zi, că fiecare moment ar trebui reținut aici - sau altundeva!), cu drumuri multe și aerate, ca prin baie de spumă: pentru că nimic altceva nu-

    Citește mai departe

  • kitsch & porn... 302

    Tu trebuie să fii bun & curat. Să mă ții în brațe când plămânii se umplu. Când vreau să dansez & mișcările se dezarticulează cum cade lumina printre frunze. Să mă ții în brațe când trec înot râuri puturoase de panică. Bolile mele sunt inventate. Mă bâțâi în leagăne pentru fluturi. Viața mea e un săpun scăpat pe gresie & eu o să alunec pe el. O să cad în viață ca-ntr-o baltă. Rochia mea o să fie din mătasea-broaștei. N-o să vrei să mă vezi așa. Mămicile o să acopere ochii copiilor când o să trec. Tu nu mi-ai spus, Ingeborg, ochii tăi sunt atât de verzi în toamna asta. Barba ta a mirosit din ce în ce mai tare a sălbăticiune. Dar tu trebuie să fii blând, viciul de care te temi e să stai lângă uși și ele să nu se deschidă. Noi am învățat repede să cârmim la stânga și la dreapta, am mânat snowboard-uri și cabriolete pe deasupra obiectelor. Totul a fost bun &

    Citește mai departe

  • Anarhie. Stop. Reformă. Stop... 326

                Citesc, în ultimele 48 de ore, reacții peste reacții în legătură cu scandalul iscat în jurul Premiului Național pentru Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia: Vasile Baghiu, Dorin Tudoran, Florin Iaru, Octavian Soviany, Mircea Martin – membru al juriului –, Ruxandra Cesereanu, Un Cristian și câți vor mai fi fost și i-am pierdut din vedere. Speculații și îndemnuri la înțelepciune. Lărgire a contextului și atente analize semantice ori de procedură. Poziții politicoase (și, prin asta, pasiv-agresive). Stigmatizare a cutumelor și paie hiperbolizate. Condescendență și struțisme bine calibrate. Un compost de atitudini în care riști să te pierzi. Peste toate, mi-e teamă că și acest scandal va avea soarta atâtor altora: furtună într-un pahar cu apă, atâta vreme cât de lătrat din toți bojo

    Citește mai departe

  • Minutul de anarhie sau cât de urâtă e nemurirea 321

                Am în minte cele câteva rânduri pe care urmează să le înșir de aproape un an. Mărturisesc că ele sunt produsul unei ruminații care adeseori m-a secătuit și care – de și mai multe ori – a turnat înăuntrul meu aluviuni care m-au redus la tăcere. Nu am crezut niciodată în pecetluirea valorii prin premii literare. Slavă Domnului, asta – cred –, atunci când am fost gratulată, m-a ținut departe de autosuficiență. De cele mai multe ori, am privit cu detașare consangvinitatea premianților și a juriilor care-i desemnau – firească până la un punct: trebuie, doar, ca jurații să intre în rezonanță cu scrisul celui căruia-i oferă lauda & prestigiul, laurii & scandalul conex. De curând, la Botoșani, în cadrul Zilelor „Mihai Em

    Citește mai departe

  • Și a fost Charlie Hebdo, și a fost noapte... 310

                Citesc, luni și marți, Înțelepciunea psihopaților, a lui Kevin Dutton. Miercuri, mă aflu încă într-un aer rarefiat, care-mi umple plămânii & mă sufocă. Mă tot gândesc la cele mai noi generații care par să fie mănuși trase cu toate portretele pe care le face Dutton; el zice că ne aflăm în fața unui fenomen complex, în care o genă „psihopată” se perpetuează exorbitant, tocmai pentru că purtătorii acesteia se caracterizează printr-un număr de trăsături irezistibile – sunt carismatici, determinați, univoci, persuasivi, hiperinteligenți, machiavelici, cruzi, deci desensibilizați. Amigdala lor ar arăta cam ca o Sahară: pământ mort. În fiecare zi, dau nas în nas cu mici roboței hiperperformanți care mă umplu de uimire & fascin prin energia lor inepuizabilă, prin hotărârile lipsite de orice emoție, prin falia care-i desparte de orice este afe

    Citește mai departe

  • De profundis clamavi... 331

                Am făcut o bună alegere a primei cărți din 2015 – nici că se putea mai bine: De profundis, Oscar Wilde (Humanitas, 2014, trad. Luana Schidu, postf. Mihaela Anghelescu Irimia) – lungă scrisoare despre voluptăți prohibite, despre spaime și tenebre, despre ascensiuni și bolgii, despre Iubire și Iertare. Din închisoarea Reading, Oscar îi scrie excesivului, nesăbuitului și superficialului iubit și prieten care l-a îmbrăcat în zeghe și i-a prins încheieturile în cătușe, lordul Alfred Douglas. Nu e o scrisoare a penitentului, ci a celui care a înțeles, împăcându-se, că nu a făcut întreaga lui existență nimic altceva decât să fie fidel propriilor precepte estetice: că Arta transcende întotdeauna Viața; că masca pe care o porți te condamnă; că plătești atât

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile