Tu trebuie să fii bun & curat. Să mă ții în brațe când plămânii se umplu. Când vreau să dansez & mișcările se dezarticulează cum cade lumina printre frunze. Să mă ții în brațe când trec înot râuri puturoase de panică. Bolile mele sunt inventate. Mă bâțâi în leagăne pentru fluturi. Viața mea e un săpun scăpat pe gresie & eu o să alunec pe el. O să cad în viață ca-ntr-o baltă. Rochia mea o să fie din mătasea-broaștei. N-o să vrei să mă vezi așa. Mămicile o să acopere ochii copiilor când o să trec. Tu nu mi-ai spus, Ingeborg, ochii tăi sunt atât de verzi în toamna asta. Barba ta a mirosit din ce în ce mai tare a sălbăticiune. Dar tu trebuie să fii blând, viciul de care te temi e să stai lângă uși și ele să nu se deschidă. Noi am învățat repede să cârmim la stânga și la dreapta, am mânat snowboard-uri și cabriolete pe deasupra obiectelor. Totul a fost bun & amar, iar ceilalți a