Articole postate de Roxana Mihalcea

  • Lumina in intuneric... 232

    N-am stiut ce inseamna cu adevarat durerea si tristetea, pana acum. Am crezut ca am trait din toate, am crezut ca am invatat si am experimentat greul. Am crezut ca tot ceea ce am ma poate face fericita, sau cel putin multumita. Insa am trait, din nou, si am invatat, inca o data, ce inseamna […]

    Citește mai departe
  • Graiul bunicilor de departe... 262

    Mereu am zis despre mine ca sunt un om adaptabil. Ca pot trai oricum si ca pot invata din fiecare lege a universului cate ceva, fie ca imi place, fie ca nu. Chiar si atunci cand au intervenit tot felul de schimbari in timpul si in viata mea, m-am mobilizat si, chinuit sau nu, am facut pasi […]

    Citește mai departe
  • Singuratate... 244

    Sa scrii despre singuratate este de o suta de ori mai usor decat sa o traiesti cu adevarat. Sunt atatea carti si atatea filozofii pe tema asta, incat ai crede ca daca vrei sa reusesti ceva cu adevarat in lumea asta, ai nevoie sa traiesti asta, caci doar astfel vei gasi cu adevarat sensul vietii. […]

    Citește mai departe
  • Ploaie de vara... 258

    Cele mai mari reusite sunt cele care apar cand deja ai dat tot ce se putea da. La fel si nereusitele, doar ca uneori unele lucruri chiar nu sunt menite sa se intample, chiar daca insistam cu abnegatie. In unele lucruri investesc in fiecare zi si nu simt nicio multumire. In altele, mai rar si […]

    Citește mai departe
  • Pe aici nu se (mai) trece…... 239

    Vine o vreme în viață când simți că nu mai poți; când simți că oricât de mult ai încerca să înaintezi pe un teren nebătătorit, pe care ai încercat din răsputeri să îl aduci la standardul unui drum de cel puțin talie județeană, nu mai poți continua. Simți cum toate încercările tale de a-l netezi, […]

    Citește mai departe
  • Tatalui meu... 261

    N-am mai scris de mult. Nici nu am simtit ca puteam sa o fac. Uneori se cere sa mori cate putin, ca sa ai de unde renaste. Ziua de azi nu este despre mine; de cele mai multe ori, in ultimii ani, zilele nu sunt despre mine. E si asta un fel de a trai; […]

    Citește mai departe
  • Fara titlu. Caci fotografia e elocventa... 262

    Oamenii te vor judeca oricum pentru orice eşti, orice faci, orice gândeşti şi transmiţi, pentru ce crezi. Întotdeauna vei deranja pe cineva, vei atinge o coardă sensibilă, vei trezi o rană veche şi nici măcar nu depinde de tine. Fiecare e la nivelul lui de înţelegere pe care odată şi odată îl va depăşi. Dar […]

    Citește mai departe
  • De ziua scriitorului. Pentru dascalul care mi-a adus marea in suflet. 256

    3 martie. Pana azi, o zi despre care nu am stiut mare lucru. Intamplator am aflat ca este ziua scriitorului. Nu stiu nici pana in acest moment daca ma pot denumi astfel, insa stiu ca de cativa ani incoace, asta imi place sa fac, atunci cand simt ca ma sufor in propriile-mi ganduri, atunci cand […]

    Citește mai departe
  • Puzzle (2)... 249

    Sa tot fi trecut vreo saptamana de la prima noastra intalnire, cand, intr-un acces de nerabdare si furie am pus mana pe telefon, sa-l sun pe domnul V. (asa o sa-l intitulam de aici inainte) sa-l intreb in ce stadiu se situeaza cu problema mea. Are de gand sa ma ajute? Are de gand sa […]

    Citește mai departe
  • Puzzle... 243

    Vreme de toamna tarzie. Un vant urat care iti usca pielea si madularele. O semi burnita nu iti dadea voie sa te misti pe strazi in voie, iar stergatoarele scartaiau in continuu. Nu-ti venea sa iesi la plimbare, nici daca ar fi fost ultima din viata ta. Cu toate astea, mai vedeai razlet cateun om […]

    Citește mai departe
  • Cand strazile nu mai au nume... 543

    Traiesc intr-un oras mare; uneori il simt un fel de New York, pentru ca doar gandului ii ia cateva zeci de minute pentru a traversa sectoare, cartiere, strazi si alei.  Alteori am senzatia ca este mai mic decat un Marasesti, pentru ca reusesc sa intalnesc oameni pe care nu i-am mai vazut de o viata, […]

    Citește mai departe
  • Postfata „Umbrelei”... 404

    Mi-a luat ceva timp sa pot scrie despre ce a adus “Umbrela” in viata mea. Si nu pentru ca nu as fi avut ce spune, ci pentru ca nu reuseam sa imi pun toate gandurile si sentimentele intr-o ordine pe care sa o pot aduce si exprima si in cuvinte. Stiu foarte bine tot ce […]

    Citește mai departe
  • Pentru tine…doar pentru tine…... 423

    Tu esti…nu esti tocmai dragostea vietii mele, pentru ca imi doresc sa te iubesc mai mult decat atat. Dragostea existentei mele (Stephenie Meyer) Despre dor nu mai pot scrie de prea multa vreme. Il traiesc la o intensitate atat de mare, incat as putea crede ca eu l-am inventat.  Pentru existenta aceasta infima si pentru […]

    Citește mai departe
  • Umbrela trairilor mele... 431

    Cred ca pentru o vreme am iesit de pe scena. Pentru o vreme oarecum indelungata, daca este sa judecam dupa miile de cuvinte care au ramas nescrise, m-am asezat pe o scara veche, in spatele cortinei. De unde am privit…uneori mai atent, alteori in graba, inspre actorii care-si jucau neobositi piesa. Au jucat-o desavarsit, de parca […]

    Citește mai departe
  • Next destination?!... 441

    Am inceput anul pe drum. De pe 1, ca sa fiu sigura ca nu pierd nici macar o zi! Insa 1 ianuarie a fost numai buna de calatorit: soare – cu dinti – sosea curata, libera, vreme de mers si de gandit la de toate. Cat sa-ti faci calendarul posturilor pe care vrei sa le […]

    Citește mai departe