Cred ca pentru o vreme am iesit de pe scena.

Pentru o vreme oarecum indelungata, daca este sa judecam dupa miile de cuvinte care au ramas nescrise, m-am asezat pe o scara veche, in spatele cortinei. De unde am privit…uneori mai atent, alteori in graba, inspre actorii care-si jucau neobositi piesa. Au jucat-o desavarsit, de parca au repetat pentru ea o viata intreaga. Pana si eu am crezut ca a fost o piesa care a necesitat o indelunga pregatire, un plan extrem de minutios, ani in care s-au tot rostit replici dintre cele mai grele, mai patrunzatoare, mai dureroase.

De-atatea ori in toti acesti ani am fost actor alaturi de ei…de-atatea ori in tot acest rastimp in care le-am fost alaturi, am simtit ca am uitat replicile, ca nicio costumatie nu era potrivita pentru sceneta pe care urma sa o joc. Am jucat rolul principal,  secundar, am fost pe rand sufleur, costumier, proiectant, machior, scenarist, orice mai putin regizor. Pana acum.  Am indraznit sa incerc si rol...