Cultura

  • Rosario Castellanos - Șah... 240

      Pentru că eram prieteni și ne mai și iubeam, din când în când;Poate pentru a mai pune ceva pe listaMultelor lucruri pe care le făceam dejaAm hotărât să jucăm jocuri de inteligență.Am pus în fața noastră o tablă:Egală în numărul de piese, în valori,În posibilități de mutări.Am învățat regulile, am jurat că le vom respectaȘi a început partida.Așa că, după un secol, iată-ne tot aici, așezați, meditândCu înverșunareLa cum să facem ultima mișcare pentru a-l anihilaÎntr-un mod irevocabil și pentru totdeauna, pe celălalt.

    Citește mai departe

  • Ragnvald Skrede - La ce visează pământul?... 233

        La ce visează pământulîn timp ce ară țăranul?La grâne de aur, la pâinepentru foamea copiilor -femeile, bărbații de mâine -visează pământul copii,și grânde de aur, și pâine.Visează ploi oarbe, aversecăzându-i în brațele mari,pământ devenind ele însele,visează pământul copii,visează grâne-aurii...(traducere de Veronica Porumbacu)

    Citește mai departe

  • Petru Creţia - Ticăloşii... 237

      În orice comunitate umană şi în orice moment al istoriei sale există un anumit procent de oameni ticăloşi. Uneori sunt mai mulţi, alteori mai puţini, au o influenţă mai mare sau mai mică asupra corpului social, sunt, rămânând mereu ticăloşi, de un fel sau altul. (...) Acum la noi ticăloşii sunt mulţi şi feluriţi, până la speciile cele mai abjecte. (...) Ne aflăm cuprinşi cu toţii, cu buni, cu răi, într-o societate grav deteriorată, ticăloşită, rămasă, din propria ei alegere, pe mâinile vechilor rânduieli şi a vechilor mentalităţi. Numai buni pentru un veac de scârnă. Printre oamenii care dau culoarea vremii se disting prin numărul lor, ticăloşii. Unii sunt persoane bine ştiute, care pângăresc amarnic ţara prin tot ceea ce fac. (...) Alţii, cei mai mulţi, nu au notorietate naţională, dar îi ştiu cei care pătimesc de pe urma lor în cercuri mai restrânse. Dar, aşa m

    Citește mai departe

  • Titu Maiorescu - Scrisoare către Mihai Eminescu... 233

      “ Iubite domnule Eminescu,   "Şi scrisoarea d-tale către mine şi scrisoarea de mai înainte către Chibici le-am cetit eu cu familia mea şi cu toţi amicii d-tale cu o nespusă bucurie. Căci ne-a fost dovada sigură despre deplina d-tale însănătoşire. Nu te mira că-ţi vorbesc mai întâi de bucurie, deşi amândouă scrisorile sunt triste şi concepute sub un fel de „deprimare a moralului”cum ar zice galomanii noştri. Căci eu cred că tristeţea d-tale e trecătoare şi, desigur, neântemeiată, pentru noi rămâne bucuria curată. Vezi, d-le Eminescu, diagnoza stării d-tale trecute este astăzi cu putinţă şi este absolut favorabilă. Se vede că din cauza căldurilor  mari ce erau pe la noi în iunie 1883 d-ta ai început să suferi de o meningită sau inflamaţie a pieliţei creierilor, mai întâi acută apoi cronică, din care cauză ai avut un delir continuu de peste cinci luni, până când s

    Citește mai departe

  • Paul Celan- În Egipt... 235

      Pentru Ingeborg   Să-i spui ochiului străinei : Fii apa! Să le cauţi, ştiindu-le în apă, în ochiul străinei. Să le strigi din apă: Ruth! Noemi! Miriam! Să le împodobeşti când stai întins lângă străină. Să le împodobeşti cu părul de nori al străinei. Să-i spui lui Ruth, lui Miriam, lui Noemi: Iată, dorm la ea! Cel mai frumos s-o împodobeşti pe străina de lângă tine. S-o împodobeşti cu durerea după Ruth, Miriam şi

    Citește mai departe

  • Zaharia Stancu - Ce mult te-am iubit (Uruma)... 234

      „Toată Dobrogea, de la Dunărea cea tulbure şi până la marea cea veşnic frământată, de la  delta sălbatică şi până la stâncile de calcar ale Caliacrei, mirosea a soare şi a piatră, a ciulini şi a mărăcini, a salcâmi, a var şi a bălegar. Şi tot Dobrogea mai mirosea a mâl gras şi a bălţi stătute, a păpuriş umed şi a peşte sărat, a ierburi putrede şi a oi miţoase, a găinaţ de păsări migratoare şi a gunoi de mistreţ. Hergheliile de cai se arâneau cu iarbă aspră şi ghimpoasă. Aceeaşi iarbă aspră şi ghimpoasă o păşteau cirezile de boi şi vaci, bivolii negri ca smoala, asinii roşcovani şi mărunţi, ciurdele de catâri şi de capre cu coarne strâmbe şi cu barbă. În miezul verii vântul venea de departe, legănându-se pe mari aripi, clătina nesfârşirile acoperit

    Citește mai departe

  • Istoria pe care nu o învățăm la școală. „Reeducarea de la Pitești” 258

    „Reeducarea de la Pitești. Cerberii penitenciarelor”, de Lucia Hossu-Longin Editura Hyperliteratura, București, 2020 Istoria este o sumă de fenomene, evenimente și credințe care se amestecă și dau naștere fie oamenilor iluștri, fie monștrilor. Cumva rezumând această idee, am ajuns la concluzia că ambele categorii au suportat în timp modificări iremediabile.... The post Istoria pe care nu o învățăm la școală. „Reeducarea de la Pitești” appeared first on Recenzii filme și cărți.

    Citește mai departe

  • Fernando Pessoa- Poezie și cultura... 236

      ”Dar cultura nu ne cade din cer: au acces la ea numai indivizii apți, în funcție de proporția aptitudinii lor. Cultura e un aliment spiritual și, ca orice aliment, valoarea ei nutritivă depinde îninte de toate de o bună asimilare. Cel pe care îl considerăm un om cultivat este mai întâi un om capabil să asimileze, să integreze chiar în materia spiritului său influențele culturale cele mai diverse, și să asimileze efectiv aceste influențe. De altfel, aptitudinea pentru cultură îl antrenează în mod inevitabil spre cultură pe individul care o posedă. Există trei forme de cultură- cea născută din erudiție, cea născută din asimilareaa experienței altora și cea născută din multiplicitatea curiozității intelectuale. Cea dintâi rezultă din studiul neobosit și laborios, precum și din rememorarea sistematică a rezultatelor acestui studiu. Cea de-a doua se dobândește prin facultatea naturală de a asimila rapid tot ceea ce citim, tot ceea ce auzim și t

    Citește mai departe

  • CESARE PAVESE - Verrà la morte e avrà i tuoi occhi 235

     Verrà la morte e avrà i tuoi occhi questa morte che ci accompagnadal mattino alla sera, insonne,sorda, come un vecchio rimorsoo un vizio assurdo. I tuoi occhisaranno una vana parola,un grido taciuto, un silenzio. Cosí li vedi ogni mattinaquando su te sola ti pieghinello specchio. O cara speranza,quel giorno sapremo anche noiche sei la vita e sei il nulla.Per tutti la morte ha uno sguardo. Verrà la morte e avrà i tuoi occhi.Sarà come smettere un vizio,come vedere nello specchioriemergere un viso morto,come ascoltare un labbro chiuso.Scenderemo nel gorgo muti. 22 Marzo 1950

    Citește mai departe

  • Gabriele D` Annunzio – Ploaie în păduricea de pini 247

         Taci. În pragul pădurii n-audcuvintele tale; ci audcuvinte mai noivorbite de picuri și foidepărtate.Ascultă. Plouădin nori răzlețiți.Plouă peste tamarinziisărați și arșiplouă peste piniisolzoși și zbârliți,plouă peste mirțiidivini,peste ginestra-nvoaltăplină de flori,peste ienuperii deșicu fructe-aromate,plouă peste fețele noastresilvane,plouă peste mâinile noastregoale,peste veșmintele noastreușoare,peste fragede gândurice sufletul naștepurificat,peste basmul minunatcare ierite-amăgea, ce azi m-amăgește,o, Ermiona.Auzi: Ploaia cadepeste solitaraverdeațăc-un țârâit ce dureazăși-n aer vibreazădupă-aceste frunzaremai dese, mai rare.Ascultă. Răspundela plâns cântecu

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile