Cultura

  • Nina Cassian -Lettere... 224

      ...

    Citește mai departe

  • Cesare Pavese- Femei pătimaşe... 238

        Fetele la apusul soarelui se bagă în apă,Pe când marea se evaporă, cât vezi cu ochiul.În pădure frunzele tremură, iar când ies afarăPrecaute călcând pe nisip, se  aşează la ţărm. SpumaÎşi vede de jocurile ei zbuciumate cât e ţărmul de lung. Fetelor le e teamă de algele scufundateSub valuri, căci te-apucă de picioare şi de umeri:De tot ce-i goliciune a trupului. Se-ntorc repede la mal,Zicându-şi pe nume, şi uitându-se una la alta.Chiar şi umbrele pe fundul mării, în beznăSunt enorme şi se văd mişcându-se şovăitoare,Parcă atrase de trupuri ce trec. Pădurea E un refugiu tihnit pe când soarele asfinţeşte,Mai sigur ca prundişul, dar fetelor negricioaseLe place să se arate stând încolăcite-n cearşaf.

    Citește mai departe

  • Octavian Paler- Elegie... 232

        Mai bine să umplem cu flori toate craterele vulcanilor, să uităm morţii neîngropaţi şi vântul să cânte singur ce mai e de găsit prin cenuşă, mai bine să ne ducem departe de rănile noastre, să nu regretăm nimic şi să cultivăm trandafiri, mai bine să fixăm sărbătorile în zile fără memorie, mai bine să ducem ucigaşilor crini şi

    Citește mai departe

  • Roberta Dapunt - Credo... 222

     Credo nelle anime sante, nella loro indipendenza conquistata sui sensi di una preghiera. Credo nel lamento di un uomo in agonia, inaccessibile silenzio degli ultimi istanti in una vita. Credo nel lavaggio del suo corpo fermo, nel suo vestito a festa e nell’incrocio delle mani, testimoni di un battesimo confidato. Credo nella gloria dei vinti. Credo nelle loro carni piegate sotto le macerie, i loro respiri cessati. Credo nelle distese di orti trasformati, dentro al loro recinto le ossa dei popoli ammazzati. Credo nei miserabili che annegano alle porte d’Italia. Credo in quelli che rimangono e il giorno dopo chiamiamo clandestini. Credo nelle loro bambine vendute ai nostri piaceri, nella loro tristezza che sorride vittima di un rossetto ingrato. Credo negli angeli senza ali, in quelli che a piedi nudi camminano dentro una fede. Credo nel mondo, quello fuori dalla vetrina in ginocchio a guardare dentro. Credo nel colo

    Citește mai departe

  • Jose Luis Borges – Întoarcerea... 237

      După ani de exil,m-am întors în casa copilărieiși încă mi-e străină ambianța ei.Mîinile mele au atins copaciicum ai atinge pe cineva care doarmeși am reluat vechi drumuri,de parcă aș fi recuperat un vers uitat,și am văzut, cînd s-a lăsat seara,fragila lună nouă,care s-a ghemuit în adăpostul întunecatal palmierului cu frunze-nalteprecum pasărea în cuibul ei.Ce noian de ceruriva cuprinde curtea între zidurile ei,cîte asfințituri eroicevor pieri în capătul străziiși cîte seceri de lună nouăvor inunda grădina cu duioșia lor,înainte de a mă recunoaște casași de a fi iarăși o obișnuință! Traducere: de Andrei Ionescu

    Citește mai departe

  • W.H.Auden - Mentre andavo a passeggio una sera... 232

      ...

    Citește mai departe

  • Giacomo Leopardi- Infinitul... 231

            Mereu am îndrăgit această culme, Și gardul viu care din orice parte Vederea zării ultime-o închide. Dar stând și contemplând, nemărginite Întinderi, dincolo de el, și liniști Supraumane, și-o adâncă pace În cuget mi le-nchipui; și aproape Se pierde inima. Și-așa cum vântul L-aud foșnind prin foi, acea tăcere Fără de margini cu această voce-o Compar: și-mi amintesc eternitatea, Și vremile trecute, și prezentul

    Citește mai departe

  • Rosario Castellanos - Destin... 226

      Omorâm ce iubim. Restul oricumnu a fost niciodată viu.Nimeni nu îți este atât de aproape. Pe nimeni altcineva nu doareo uitare, o absență, uneori chiar mai puțin de atât.Omorâm ce iubim. Să înceteze odată sufocarea astade la respiratul cu un alt plămân!Nu ajunge aerulpentru două persoane. Și nu ajunge pământulpentru corpuri unite,rata speranței e mică,iar durerea nu poate fi împărtășită.Omul este animalul singurătăților,cerb săgetat în coapsă,sângerând în timp ce fuge.Ah, dar ura cu care el fixează insomniacu pupile de sticlă;când odihnit, când amenințător.Cerbul merge să se adape și în apă aparereflexia tigrului.Cerbul bea apa cu tot cu imagine.Devine – înainte de a fi devorat – (complice, fascinat)egal cu inamicul său.Dăm viață doar la ce urâm. traducere de Mina Decu  

    Citește mai departe

  • Rosario Castellanos- Nostalgie... 234

      Dacă îți spun că am fost fericită, nu e adevărat.Nu crede ce cred eu când vreau să mă amăgesc.Amintirea înfrumusețează ce atinge:îți ia cu mâna durerea de cap,transformă puiul de somn în extaz,cât despre pantoful acela care te-a strânsatât de mult încât nu te-a lăsat să dansezi primul dans,nu există pantof. Uite: ești desculță, dansezipe veci, ușoară ca o pană,în cercul desenat de o îmbrățișare.Dansezi fără bărbie dublă, gușă a lăcomiei tale,fără ridul vicleance stă la pândă în jurul ochilor.

    Citește mai departe

  • Rosario Castellanos - Celălalt... 238

      De ce să tot invocăm nume de zei, aștriide spumă ai unui ocean invizibil,polen din te miri ce grădini?Dacă oricum ne doare viața, dacă fiecare zine face praf pe dinăuntru, dacă fiecare noapte se lasăucisă de convulsii.Dacă durerea doare în altcineva, într-un ompe care nu-l cunoaștem,dar care e tot timpul prezent, fiind victimăși inamic și iubire și totce ne lipsește pentru a fi întregi.Nu poți spune niciodată că sunt ale tale tenebrele,Nu poți bea tu nici măcar un strop de bucurie.Te uiți peste umăr: e altcineva, e tot timpul altcineva.El respiră, iar tu te sufoci,El mănâncă, iar ție îți e foame.Până și moartea lui e jumătatea pură a morții tale.

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile