Afrodita, fiica lui Zeus, vicleanăTu din tronul tău scăpărând lumină,Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpânăNici în aleanuri.Zeiţa: "Cine te supără?Persuasiunea pe cine vrei să convingă?În curând cea care fuge acum de tine te va urmări,şi, dacă nu te iubeşte, te va iubi."
Citește mai departeCând vei fi murit, vei zace pe veci,fără ca cineva să-şi aducă aminte de tine;tu n-ai avut niciodată parte de trandafirii Pieirii;fără renume aici, tot aşa vei rămâne şi în Hades,rătăcind încolo şi încoace printre morţii necunoscuţi.
Citește mai departeFericit mire, căsătoria s-a împlinit aşa cum ţi-a fost pe plac,ai fecioara pe care ţi-ai dorit-o;înfăţişarea ta, mireasă, este numai graţie,privirea ţi-e nespus de dulce,iubirea e răspândită pe faţa ta frumoasă.Afrodita te-a cinstit în mod deosebit...
Citește mai departeÎn această lună, am citit revista România literară. –”România literară” nr. 16-17/14 aprilie 2017. Din fericire, mai există cronicari de la această revistă literară care apreciază eforturile unor editori mici, care mizează pe literatura românească. Unul dintre aceste cazuri este Un cristian, despre care scrie Răzvan Voncu, în legătură cu cartea ”Ca motorul unui Ford din 1931”,
Citește mai departenu-mi venea să cred că tata îmi cumpărase ceva atât de mișto.eram în poartă și el înainta repede printre oamenimult prea repede pân-am observat căstătea în șa pe o bicicletă roșie mică nu nouă credo bicicletă treisferturi.făcea niște manevre ciudate în dreptul curții noastreca un avion înainte de aterizare.așa a și reușit să oprească: s-a prăbușitpeste piciorul ăla al lui cu nervul atins de glonț.ar fi trebuit să te apropii de gardși să te ții de gard când cobori i-a zis un vecinși abia atunci am înțeles că bicicletanu era pentru mine.tata nu s-a mai urcat niciodată pe bicicleta aiadarmite să se mai aventureze pe drum în șa. bicicleta roșie a ajuns în pătulprintre țevi și prin tablă. au trecut ani până mi-am adus aminte de eași asta fiindcă unui amic îi trebuiau cauciucuri. i le-am vândutși lui tata când a observat că lipsesc i-am spus că n-am avut bani de țigări ce să faciar bicicleta tot
Citește mai departesunt expert în administrarea puținului. la fel de bine mă voi descurca și cu nimicul sper ...
Citește mai departeau cerut să tăiem dudul. suntem responsabili de viața dar vor să fim și de moartea lui. a avut crengile pline de omizi câțiva ani în urmă dar a trecut prin astea și face și acum aer răcoros în fața blocului. pare că știe cui îi datorează câte ceva. noaptea frunzele lui se mișcă pe ecranul jaluzelelor
Citește mai departede-afară se-aud mamele tinere cum își cheamă copiii la umbră. țin fereastra înclinată pentru o gură de aer și intră țipetele lor și mă integrează. e o generație sub patru-cinci ani care deocamdată nu e gerontofobă. deci îmi face plăcere s-o ascult s-o primesc odată cu aerul reavăn în camera mea.
Citește mai departenu sunt un om împuținat mai am totuși șaizeci din noușcinci cât aveam. sunt o insectă mare cu exoschelet. coșul pieptului membrele subțiate osoase mandibula. apuc hrana și o duc către gură bâțâind chelicerele. ochii larg deschiși
Citește mai departePoetul îşi citeşte versurile în faţa orbilor.N-ar fi crezut că o să-i fie atît de greu.Vocea îi tremură.Mîinile la fel.Îşi simte fiecare propoziţiesupusă unui test al întunericului.Trebuie să se descurce singur,fără ajutorul culorilor sau al luminii.Un efort mult prea marepentru stelele din poemele sale, pentru zorii de zi, curcubeiele, norii, luminiţele, luna,pentru peştii de culoarea argintului de sub apă,ori pentru vulturul atît de tăcut din înaltul cerului. Citeşte – de vreme ce e prea tîrziu să se oprească – despre băiatul în jachetă galbenă de pe pajiştea-nverzită,despre acoperişurile roşiatice gata de numărat în vale,despre numerele nărăvaşe de pe tricourile unor jucătorisau necunoscutul despuiat ce stă în uşa-ntredeschisă.Şi-ar dori să nu mai menţioneze – deşi nu are de ales – toţi sfinţii de pe cupola catedralei,fluturatul une
Citește mai departe