• mirosea a gloanțe-n... 211

    cartierul blând unde deocamdată locuiam de-atâta vreme e atâta liniște mă minunam în mijlocul rafalelor ce-mpodobeau dimineața aceasta-nsorită și trecători-mi făceau cu mâna stânga iar uneori strigau dar boarea-mprăștia cu grație sunetele (un soi de focuri de artificii auditive) așteptam pentru prânz mareea ce ne-nconjura blocurile încât mergeam pe acoperiș să sărim de la unul […]

    Citește mai departe
  • am rămas cu poezii de dat... 218

    cine mai voiește cine mai dorește cine mai iubește se pot cumpăra la jumătate de preț (sînt despre sau de amoare fără margini de iarbă) pe foi de hîrtie făcute manual în butoaie de dud astfel încît devin gălbioare precum palinca și uneori au același miros de prună sau gutuie încît toată casa se va […]

    Citește mai departe
  • Consideraţii de vacanţă... 231

     Cea mai neaşteptată constatare cu care rămân după excursia, încă în desfăşurare, prin Tara Haţegului, Ţara Crişurilor şi Podişul Transilvan, începută la Dunăre, continuată pe Cheile Nerei şi mai departe în sus spre Oradea, nu a fost faptul că nu am întâlnit pe parcurs în drumeţie nici un urs, şi nici frumuseţile transilvane nu m-au uimit, căci le ştiam, le-am mai văzut… Doar Oradea cu Podul

    Citește mai departe
  • mi-am zis... 477

    nu te mai îndrăgosti idiotule știi bine ce pățești dar povestea cu logica este mult prea îndepărtată de un matematician care a văzut în geometrie doar posibilitatea de a studia retorica florilor și orgoliul arabescurilor lăsând la o parte paltoanele prea strâmte ale teoremelor de algebră sau chiar teoria probabilităților pentru că sunt mult prea […]

    Citește mai departe
  • pentru că te-așteptam... 215

    iar drumurile însemnau flori le-am luat cu mine în explozia lor și mă gândeam cu ți-ar sta la fel de goală și minunat de mirositoare te desfăcuseși leneș pe patul cu cearșaf violet alba ta piele mi se-ntindea către buze țineai ochii închiși și geamurile era larg deschise ca să iau și să dau lumină […]

    Citește mai departe
  • Pe Cheile Nerei... 218

     Am plecat din Ilidia alungaţi de o cădere de nori şi, părăsind piscina pensiunii de unde abia de am scos copiii, ne-am aventurat pe Cheile Nerei, pentru că aşa aveam în program şi pentru că ghidul nostru acreditat dorea să bifeze în jurnalul de bord măcar parte din obiectivele unui traseu mai puţin vizitat şi bănuiam mai sălbatic.  Drumul strâmt sub acoperişul verde al pădurii urmând în răspăr

    Citește mai departe
  • când mă citești... 212

    ia lucrurile așa cum sunt adică așa cum le scriu și închipuie-ți că ele sunt reale și eu doar descriu ce mi se întâmplă pentru că nu scriu șarade cripturi sau alte bazaconii astfel încît proful să vă întrebe cu un aer superior „ce a vrut să spună scriitorul?” răspunsul scurt este „nimic” iar nimicul […]

    Citește mai departe
  • azi am început dimineața... 219

    cu tine fără imagini (sunetele luminii desfăcute de-ntuneric erau atomii râsului tău) doar gândurile-mi erau așezate-n vaza de flori din care serveam vodca (cu cuburi mari de gheață cu felii de lime și un pai cu umbreluță roșie) musafirilor veniți de la pol tulburător de ciudat te vedeam peste masă și nu căutam explicații la […]

    Citește mai departe
  • apele se-nchiseseră... 218

    deasupra mea și priveam cum algele groase țîșneau dintre plăcile de gresie suspinând iar peștii multicolori (ca ăia din marea roșie pe care-i privisem cu cati) se desprindeau din pereți cu un geamăt asemănător cu dan al tău prelungit amiaza era doar gri marșurile suporterilor celor doi candidați la președințiale se terminaseră și stropitorile primăriei […]

    Citește mai departe
  • timpul este un animal... 213

    indiferent la liniaritatea calendarelor noastre mi-am spus cînd m-am trezit după ce visasem adânc ca o groapă a marianelor plină cu cașaloți și calamari albi imenși cu ciocuri de obsidian acum mă voi duce la poștă la piață la crîșmă după ce termin cafeaua mă-mbrac iau sacoșa verde (succesiunea oablă a percepției) nimeni inclus în […]

    Citește mai departe