• tablouri vivace... 213

    mi s-au dat în marginea transportului în comun unde troienele crescuseră pașii erau găuri negre iar universul chioșcului de țigări tăcea ca o fulgușoară ea țopăi peste mormanele de zăpadă albe a neaua îmbrăcată-n negru căptușit cu blană de iepure sau vulpe polară de plastic și lână de la merceria din colț suindu-se în troleibuz […]

    Citește mai departe
  • întâlnirea ”de acasă”... 211

    un interviu pe care mi l-a luat Tudor Voicu, pentru Agenția de carte – vezi link ”Stările intense, cum deopotrivă meditațiile întinse în timp, rareori îmi aduc, în exterior, poezie” iul. 17th, 2021 | By admin | Category: Studioul de carte Daniel D. Marin a publicat cinci volume de poezie (”Oră de vârf”, 2003, nominalizare la Premiul Naţional de […]

    Citește mai departe
  • să te cunosc... 272

      cum cunoşti vîrsta copacului numărîndu-i inelele (şi pe care trebuie să-l tai mai întîi) aşa încep să te cunosc abia după ce ai plecat iubindu-ţi absen...

    Citește mai departe
  • printre prostiile... 204

    în general acceptate (dar doar ca enunț) ar fi nu contează cum arăți sufletul tău e cel mai bla dintre blablauri sau mintea ta este bla peste blablauri sau (cel mai parșiv) unde mi-a fost blablaure pentru că eu cred în cuvintele scoase pe gură de cei pentru care mor încet scheunând tot așa ne […]

    Citește mai departe
  • dacă mă va-ntreba cineva... 206

    de unde sunt voi răspunde calm din antarctica și la mirarea lui (ei) voi rămâne senin ca și când răspunsul e adevărul adevărat fără de care nimeni nu poate trăi mai ales că se referă la ceva din trecutul meu foarte trecut presupun că vor vrea explicații iar la asta sunt fenomenal inventez situații desuete […]

    Citește mai departe
  • cînd toate... 207

    sunt la locul lor dijmuind lumina firavă din sufragerie iar discuțiile arată ca o mare liniștită de pe vremea lui platon geometria e singura mea grijă cu ea îmi acopăr drumurile care trebuie să fie perpendiculare paralele doar cu ale altora pe care nu vreau să-i numesc în vreo iotă din textele mele ambițioase despre […]

    Citește mai departe
  • azi dimineață... 215

    cînd m-am trezit mă gîndeam că atunci cînd mori nu e bine sau rău e doar ca și cum urmează să fii altcineva altceva ușor mai poros dar cel mai important e că nu vei ști niciodată nimic despre asta iar periplul prin alte tărîmuri e doar literatură de consolare pentru că oricum ai prefera […]

    Citește mai departe
  • prietenii mei... 211

    s-au așezat la casa lor și le merge atît de bine încît nu mai îndrăznesc să-mi desfășor rănile în fața lor. eu doar am reușit să-mi iau un televizor ca să văd chipurile tale defilînd pe ecranul cît casa și să-mi beau calm vodca proaspătă din congelator. m-a-ntrebat cineva dacă asta e cumva proză poetică […]

    Citește mai departe
  • Orgosolo și Gavoi... 229

    – ești austriac?!– nuuuu– ce ești?– român; și un pic sassarez.– își ofer un mirto! … după aceea squadra azzurra a câștigat. De dimineață, am ajuns la o ”piccola casa dei pastori”. Proprietara casei, o femeie liberă, niciodată căsătorită, a trăit 30 de ani la Roma, după care s-a întors în Sardinia, unde sunt și […]

    Citește mai departe
  • Într-o nouă carte de critică literară... 218

     O nouă carte de critică literară apărută la editura eCreator în care autorul Nicolae Dina priveşte cu un ochi profesionist şi pune în pagină ideile dumisale provocate de lectura unor cărţi scrise de confraţi în ale literaturii. M-am bucurat să mă regăsesc cu Fotografii mişate(2020, editura eCreator) în atenţia domnului profesor, fapt pentru care ţin să-i mulţumsc!

    Citește mai departe