Autor: Ovidiu Oana-pârâu Încrezute şi frumoase, printre ronduri risipite, trei gerbera arătoase, s-au pornit pe turuie: - Ia te uită, ce lalele ! Doar boboci cât degetarul. N-au găsit nimic
Citește mai departeMersul lumii văzut din perspectiva ardeleanului calm * În Ardeal s-o inventat calmu´. * Viața-i scurtă. Trăiește în Ardeal! (anunț la o agenție de turism) * Festina lente. (dicton preluat de latini prin intermediul dacilor.) * Și eu am fost în Arcadia. (dicton preluat de ahei de la daci și calchiat prin schimbarea numelui Ardeal) […]
Citește mai departeStrigăte şi şoapte Avva de la Măcin i-a întrebat odată pe învățăceii săi, de ce țipă oamenii unii la alții când sunt supărați? – Țipăm pentru că ne pierdem calmul, zise unul dintre ei. – Țipăm ca să fim siguri că celalalt ne aude, încercă un alt ucenic. – Țipăm ca să… Nici unul dintre […]
Citește mai departenu. nu a venit nimeni cu citaţie de la cremenal a fost suficientă o piatră în sanda şi s-a umplut grădina de sânge, iar cuvintele ţâşneau, trecând pe sub garoul bunului simţ copacul care face ciori şi-a lepădat sămânţa în grădinile fericite şi această a prins, întinzându-se ca după un somn lung a lăstărit, a-îmbobocit şi a rodit sămânţă otrăvită care s-a lipit de suflete, înstrăinându-le lipindu-le plasturii tăcerilor peste rana buzelor şi atât a fost. locul s-a pustiit, sufletele pribegesc limpezindu-şi cerurile cu amintir
Citește mai departe...
Citește mai departepornise demult şi fiecare zi părea tot mai lungă şi mai anevoioasă încât se întreba de unde o să aibă atâta putere ca să ajungă dar mai înainte de toate trebuia să ştie unde căci de când lumea, nimeni nu a plecat la drum în cunoştinţă de cauză şi mai ales, nimeni nu s-a întors ca să povestească să ne spună cum arată depoul locul unde ne retragem pentru curăţenie şi reparaţie zvonuri există, dar cine mai crede în ele? obosise ca să spun aşa, sufletul nu mai privea cu nesaţ pe fereastră şi nefolosite, ferestrele s-au întunecat filt
Citește mai departeTuriști și cocălari Turistul nesimţit vrea să fie remarcat cu orice preţ şi care îşi etalează ostentativ bogăţia. E convins că trebuie să fii puternic şi şmecher ca să te descurci în viaţă căci fără tupeu nu răzbeşti nicăieri. Nesimţirea lui poate fi explicată printr-o lipsă de educaţie, dar uneori ea este o reacţie inconştientă […]
Citește mai departeDespre pericolul maghiarizării Teza: Dacă nu veneau regățenii, în anii 1919-1920, să ne salveze de oprimare, acum eram toți unguri. Antiteză: (Tudor Duică). Nu ne-am pierdut specificul etnic și limba, de cel puțin 800 de ani documentați, în care maghiarii ar fi putut să ne „rezolve”, dacă voiau asta. Ba din contră, am devenit din […]
Citește mai departe