pornise demult şi fiecare zi părea tot mai lungă şi mai
anevoioasă
încât se întreba de unde o să aibă atâta putere ca să
ajungă
dar mai înainte de toate trebuia să ştie unde
căci de când lumea, nimeni nu a plecat la drum în cunoştinţă
de cauză
şi mai ales, nimeni nu s-a întors ca să povestească
să ne spună cum arată depoul
locul unde ne retragem pentru curăţenie şi reparaţie
zvonuri există, dar cine mai crede în ele?
obosise ca să spun aşa,
sufletul nu mai privea cu nesaţ pe fereastră
şi nefolosite, ferestrele s-au întunecat
filtrând idei, simţăminte, emoţii
mergea în virtutea inerţiei
solitar printre alte linii
pe care trenuri treceau în viteză
arătând lumii gâfâitul şuierat şi cumva forţat
ca şi când ar vrea să sublinieze faptul că se mişcau cu un
scop
către o destinaţie bine determinată
din loc în loc, garnituri stând la o şuetă în plin câmp
sau pur şi simplu ruginind într-un abandon total
eu, în ce staţie trebuie să opresc?
şi după ce orar?
dar oare unde-i gara?
