Setrak Setrakian - HAPPY BIRTHDAY audio fileThank you Maestro. This is a stars music!Antoine Setrak Setrakian a compus muzica ce insoteste prezentareaManifest, Va fi revolutie! Urmareste proza scurta | scenarii | carte
Citește mai departeClipǎ de perfecțiune nu poate fi decȃt sclipirea ochilor cȃnd rȃzi cu tot sufletul, țiuitul timpanelor pe notele melodiilor de suflet ce-ți rǎsunǎ și acum ȋn minte, tremuratul buzelor ȋn murmurul mǎrunt al versurilor ce ne definesc, roșeața obrajilor cȃnd te amețește sclipirea cuvintelor mele,vibrația corpului tǎu la simpla amintirea a trupului meu sculptat din ceara, șoaptele fierbinți din urechile mele ȋnsetate de vorbele-ți dulci, cǎldura brațelor tale atȃt de fierbinți ce-mi topesc trupul de cearǎ și clinchetul chicotitului meu cristalin ce se așeazǎ perfect pe buzele tale tranformȃndu-le ȋn sclipirea absoluta a zȃmbetului tǎu perfect… Mi-e dor! Doar imi e dor de o clipǎ, o clipǎ ce le adunǎ pe toate și mǎ face sǎ zbor pe aripi de vȃnt , zȃmbind la so
Citește mai departeRǎtǎcesc ȋn universuri paralele, spȃnzuratǎ ȋn vidulgȃndurilor din ce ȋn ce mai ȋncȃlcite. ȋncerc sǎ mǎ caut printre rȃnduri,ȋncerc sa mǎ regǎsesc ȋn cuvinte… ȋncerc sǎ mǎ regǎsesc ȋn iubire, ȋnsǎ ea nu se mai regǎsește ȋn mine… ȋncerc sǎ mǎregǎsesc ȋntre litere, ȋntre litere ȋnșirate farǎ sens pentru unii, dar cuatǎta ȋnsemnǎtate pentru tine, cǎci tu poți uneori sǎ ȋnelegi neȋnțelesul celorspuse de mine… ȋncerc sǎ mǎ regǎsesc ȋn abis, ȋn genunea distanței dintre noi,ȋnsǎ nu ma pot regǎsi decȃt ȋn neantul ochilor tǎi!Mǎ regǎsesc uneori ȋn versuri, ȋn versuri negre, ȋn versurifǎrǎ rimǎ, ȋn versuri albe și fǎrǎ de cuvinte… mǎ regǎsesc ȋn nemǎrginireaȋnvolburatǎ a mǎrii, mǎ regǎsesc pierzȃndu-mi rasuflarea ȋn valurile eiȋnspumate… mǎ regǎsesc ȋn pustietate, ȋn liniștea asurzitoare a freamǎtului cuiz de dimineațǎ umedǎ și plina de picǎturi de rouǎ atȃt de pure… pure ca trupultǎu de cearǎ pe care l-am dezmierdat nu de mult, pure ca simțirea u
Citește mai departeÎn mintea înceţoşată a fiecăruia dintre noi apare uneori de zece ori pe zi aceeaşi figură divină şi acelaşi zâmbet încleştat în fălcile ei aceleaşi… zece clipe de absurditate zilnică în care nu faci decât să te-ntrebi de ce zece gânduri negre, afundate în abis se transformă în zece clipe de strălucire magică, de scânteiere rubinie, de gol în stomac, acelaşi gol de altă dată, umplut de zeci de fluturi cu fâlfâiri uşoare ce-ţi gâdilă fiecare simţ în parte. Zece şoapte în urechea ta: o şoaptă indescifrabilă ce vibrează încă în timpanul tău, o şoaptă apăsată ce îţi sfredeleşte încă urechea, o şoaptă uşoară ce încă fâlfâie în adâncul sufletului, o şoaptă ce a devenit strigăt de dis
Citește mai departeM-ai făurit ca pe o figurină absurda în mâinile tale de ceară, cu sufletul negru înnecat în abis şi-n loc de zâmbet ca de fecioară, m-ai expus într-o formă banală! M-ai ferecat în cuvinte cu dinţi de cleştar ce rânjesc în strălucirea de sori din chipul tău clar şi lacrima-mi sapă obrazul fierbinte, nu mă lăsa făr’ de cuvinte! Şi timpul trece absurd peste noi, cândva, cineva ne făurise în doi şi pâlpâie dorinţa în trupu-mi absurd, dar totul a rămas ferecat în trecut! Fortăreaţa de fum din sufletul meu, ridică la cer scânteieri de rubin, rămân făurită-n figură de lut tot mereu doar cu sclipiri diafane ce se ref
Citește mai departe... De câte ori privesc rodia, pe masă, în panerul cu fructe, sau expusă în vreo vitrină, îmi amintesc de Anardana. Ea era o rodie adevărată, cu ochii care râd, cu irizări roşiatice ale obrazului şi gust acrişor, cel mai dulce acrişor gust. Am înţeles cu greu că rodia este un fruct deosebit, pentru că în foamea-mi permanentă de frumos, m-am aruncat încercând să muşc din ea... Anardana mi-a pus degetul pe nas atenţionându-mă: - Nu sunt măr să muşti din mine deşi am parfumul culorii lui! - Nu sunt portocală, să mă desfaci felie cu felie, deşi am şi eu aroma soarelui! - Nu sunt strugure, să-mi iei boabele grămadă, deşi am şi eu bobiţe! - Nu sunt răsărit d
Citește mai departeOrasul a murit.Tu inca nu. Mai supravietuiesti cumva, undeva, pierdut intr-o jungla de material gri efemer, o paradigma monstruoasa in zadar, facand risipa de har. Un car se afla deasupra ta pierdut intr-o ceata lipsita de speranta ce-nvaluie zarile-n finit. Stii bine ca nu esti infinit. Omule, esti muritor, dupa cum spune si piesa populara pe care ai fi putut sa o auzi in momentul in care ai pasit afara din scara, dar nu ai auzit-o.Un obiect lipsit de suflet cu rosu si alb se afla-n mana ta brusc, scoti alb din el si il aprinzi. Tragi in tine putin sa vezi daca e bine si te trece un fior rece pe care nu-l poti analiza. In ceata anihilanta se pierde acum si iz de fum. Din nou risipa. Din nou scrum.Erau sunete de oameni cand ai vrut sa iesi prima oara din captivitatea pesterii in care locuiai acu ceva timp cu oamenii, compartimentati in ziduri de beton, frate ce beton ar fi fost sa fie totul doar un jargon. Tu stii ca nu e. Orasul a murit. Si sincer, era timpul.
Citește mai departeScenariu pentru teatru radiofonic(şi note pentru teatru scenic şi film) OCHIUL DIAVOLULUI From Literatura | Mircea Batranu În vremuri tulburi, în situaţii de război, revoluţii sau crize economice grave urmate de falimente, se mişcă masiv bani, bonuri de tezaur şi chiar tezaure. Unele operaţiuni sunt destinate formarii fondurilor speciale destin
Citește mai departeE-o poezie scrisa, dictata-n culoriSi prozodie trista ascunsa-n vapori.Sunt nori de furtuna, aprigi nori de dorSe revarsa vioi pe-ntregul ogor..Ma ploua subtil cu stropi de placutBrusc sunt atat de vesel, nu mai pot fi tacutSi-ntreb in gura mare, totusi ce n-ai da oare?N-ai da si sa mori? -Pentru o viata cu tine, dictata-n culori.
Citește mai departeThere is a fear in the darknessA fear that makes crows scarePassengers mutilated in likenessFor a purpose beyond the fair.People in dissaray, glaring so brightFrom another world, built out of sightFor a stallion of breachesIn the core of the sea where the Siren preachesIn stains of blood a song of the agesDown, down, in the old rusted cages.
Citește mai departe