răsfoiesc zilele înhăţată de timppeste graniţi trec în gândridic în urmă ziduri de piatrăîncă îmi sapă nepăsătoriiriduri în sufletdar seara deschid fereastrazeului flămând de iubiresă-mi ocupe încăperilehttp://generatiainblugi.blogspot.com/feeds/posts/default?alt =rss
Citește mai departeSe risipesc trecuturile-n aer, Mânate către cer de gospodari. Miroase fumul desfăcut din caier A curăţenie arsă-n ruguri mari. Şi-l poartă vântul înspre zări, departe, Vestind poruncă noul început. Aduc obol frunzişurile moarte La patul primăverii renăscut. Rămâne numai grebla la od
Citește mai departeO interpretare remarcabila. Oana Hera - Căutându-l pe Iisus, În zilele de slujbă, o intalniţi în Biserica Naşterea Maicii Domnului din Drumul Taberei, Bucureşti. Urmareste proza scurta | scenarii | carte
Citește mai departeGreșeala este una singură… dincolo de aburii de alcool care ȋmi răvășesc gândurile uneori și de umbrele negre ce mi se perindă prin faţa ochilor… este cea a viselor candide arse pe rug de amintirea ta și de dorinţa-ti arzătoare de a mă sili să mă rog pentru o clipă de iubire, pentru o singură clipă de sclipire ȋn ochii tăi albaștri, pentru găsirea sensului din viaţa mea, pierdut de mult ȋn deșertul gândurilor tale. Dincolo de asta și de setea mea aprigă și usturătoare ești doar o umbră rătăcită ȋntr-o mulţime atât de vastă și atât de avidă de a găsi perfecţiunea. Iubitule… perfecţiunea nu există, iar dacă este ascunsă pe undeva, este dincolo de stâncile sufletului meu pe care acum nu mai ai nici o șansă să-l străpungi… este dincolo de visele pline de dorinţa de a te cuprinde ȋn ȋntregime… dincolo de neantul pe care tu l-ai făurit ȋntre noi! Perfecţiunea a fost, odată… nu demult ȋn mine, ȋn trupul meu cuprins de spasmele trăirilo
Citește mai departeMi-a scris Lilith. Dacă nu ştiţi cine e Lilith, vă reamintesc de Cinismul iubitei mele. De ce mă fugăresc melcii? "În ultimii trei ani de zile, în perioada asta a anului, mă trezeam cu un melc pe pragul uşii..... ziua dispărea dar seara se plimba pe prag. Pană anul trecut am zis că e normal, aveam verdeaţă în curte, chiar dacă era de neînţeles apariţia melcului seara, pe scări, în aceeaşi perioadă a anului. Alaltăieri a apărut iar.....era să leşin când l-am văzut, nu de alta dar eu m-am mutat la sute de kilometri distanţă
Citește mai departeAm cǎlǎtorit fǎrǎ direcție prin paradisuri efemere pȃn’ am ajuns prin valuri ȋnspumate si-am mǎturat din ceruri praf de stele si te-am lasat sǎ mǎ ȋnvǎlui ȋn mii de șoapte… și ai crezut cǎ poate nu-i decȃt mai mult de-un vis și m-ai vǎzut mai mult ca pe-o nǎlucǎ iar cȃnd din mine deschis-am porțile spre paradis doar te-ai ȋnchis ȋn tine ș
Citește mai departeUn fragment din capitolul "Ciclopul", cartea a şasea a proiectului literar Păcatele voinţei. Cartea a şasea este Cartea datoriei.Se apropie furtuna, Europa se clatină, se simte mirosul războiului...Oamenii trebuie să-şi facă datoria, care pe unde e, iar jocurile mari sunt făcute de către serviciile speciale.Ciclopul este unul dintre cei care-şi fac datoria...+++++ citiţi fragmentul ++++++ Urmareste proza scurta | scenarii | carte
Citește mai departeEpisod din serialul "De vorbă cu soţia mea", litera I, Ioana! -fragment- Fata cu buburuze by wikipedia ... trebuia sa ajung în cetate, eram sol trimis de împărat şi aveam o misiune clară, aceea de a-l lămuri pe Regele Roşu să predea cetatea şi astfel, să-şi salveze oamenii... Ştiam că vor fi multe oprelişti şi eram pregătit să le înfrunt, cu sabia sau halebarda. Împăratul îmi poruncise: -Mergi tu, cavalere, chiar dacă nu eşti supusul meu încă! Transmite-i neghiobului de rege că dacă nu se supune, voi trece cetatea prin foc şi sabie, să nu mai rămână piatră pe p
Citește mai departeCerurile cad peste mine… toatǎ negura mǎ ȋmpresoarǎ și nu mai zǎreșc nici o urma de scȃnteie, clipeșc ușor, cu fȃlfȃiri line de gene negre, ȋncǎrcate de gȃnduri eterne și perene ce le ȋngreuneazǎ atȃt de tare ȋncȃt fȃlfȃirea ușoarǎ devine greoaie, atȃt de greoaie iar ochii se ȋnchid și neantul gȃndurilor se adȃncește. Cu ochii ȋnchiși și pleoapele greoaie vǎd scȃnteieri de luminǎ plǎpȃndǎ, de stele minione ce danseazǎ prin neant ȋncercȃnd sǎ ȋl lumineze, sǎ-i dea viațǎ… stele, mii de stele, colorate și vii, cu scǎnteieri de rǎsǎrit, ca stelele ce luminau odata, nu demult cerul gȃndurilor mele. Acum doar neant,
Citește mai departeMi-am reamintit ce-nseamnă o zi proastă la fotbal văzând Rusia-Grecia 0-1, la Euro 2012. Eram junior şi aveam un meci de antrenament. Lume era puţină pe marginea terenului. Atunci se juca în faţă cu doi interi iar eu eram unul dintre ei. O minge centrată de pe stînga, atinge portarul şi vine sărind, pe linia porţii. Eram acolo, la un pas de poartă şi puteam să pun fundul s-o bag în poartă, să pun latul sau să prind o bombă să rup plasele. Dar, nu am înţeles de ce, împing piciorul şi mingea, fir-ar mama ei de minge, sare peste poartă. E o performanţă rară să trimiţi mingea, de pe linia porţii, peste bară, dar în loc de felicitări am primit înjurături
Citește mai departe