Literatura

  • Știința ucigașă. Puterea minții - Cartea căutării din proiectul literar Păcatele voinței 290

    Am publicat în ediție de autor, cartea Știința ucigașă. Puterea minții, a cincea carte din proiectul literar Păcatele voinței. Este Cartea căutării!Ea conține mărturisirile lui Phillipe Glim, cercetător și analist de risc, despre frontul nevăzut și neștiut al cercetării științifice de vârf, despre un grup selectat pentru a găsi soluțiile prezentului și ale viitorului. Infernul se declanșează odată cu găsirea și dezvoltarea Puterii minții, o știință cu adevărat ucigașă!Detalii pe blogul Analiștii sau Cartea căutării.În curând va fi pe Google Play..

    Citește mai departe

  • A Glimpse of Valhala - Currently Un-Edited. Don't Complain 280

    "So.. this is Valhala!"The wind blew by with fiercesome force. Some tiny bits of blood and pieces of gutter flew right before his eyes, followed by a muffled scream he couldn't even hear anymore."Fucked be the Gods."                                                      ***"Yes, I'm in Valhala!"The wind blew by with a quite exquisite force and some toes that were covered in fresh, smelly blood flew past. They were followed by some horrid sreams.The blade in your hand shatters under the might of some creepy looking blunt weapon that hit its surface, making it vibrate itself to mere shatters of steel.**Gl-cc-kk!**Your neck is opened wide and a disgusting stream of blood flows right out of it. You try to clear your head and...                                                     ***"Cursed be thy name!"A gust of wind hits your face with a cold spike of pain that makes your teeth feel like cracking down under

    Citește mai departe

  • All Hail to the Tiny Minds... 278

    Nathan: That horrible, horrible fool!Jakob: SHe got you all worked up, didn't she?N: How could she not? That little, feeble minded idiot. If I were to explain to someone what Ultracrepidarian means, I could save myself the pain and just show a bloody picture of her.J: She does talk quite big, doesn't she?N: Perhaps to make due for the tiny little thing she should be using to bake that child already. Anyway, not the point.J: Is there a point?N: There always is, mon ami.J: How come you didn't say anything to her while she was discussing her intellectual preoccupations?N: Intellectual: Pff! This is the biggest problem with these tiny minds, really. Sometimes I wonder how their brain works. I'm quite certain, nonetheless, that I wouldn't see a complex painting if I were to browse their synapses, for there aren't too many neurons connected at any point during their tiny lives, in their tiny minds.Personally I've been shocked by an Emi

    Citește mai departe

  • Lost in a story of personal vengeance with oneself 270

    A lot of us are broken,A lot of us leave in fearFor gratitude we hold no token,We run scared from things that never really appear.They twist the kinded soulLike gusts of wind from kindred spiritsResembling thorny pieces of charcoalThey fall with darkness and no merits.Never again will they ever regainThe great white-headed beauty they once heldOnly because they can not retainThe Power they had.. for now it is jailedIn their prison of hatred, doom and anxietySo when they smile at you, you feel they are deadYou cry in lonely revery for their striking dreadSwearing upon an ice-cold star that you will seek propriety

    Citește mai departe

  • No freakin' way.. The Master Returns... 290

    ...

    Citește mai departe

  • Ganduri nevazute...... 317

    Dincolo de muzică, de ţiuitul absurd din urechile mele, de golul în stomac şi sentimentul de absurditate şi goliciune, dincolo de orice limite vizibile şi imaginare, dincolo de posibilitate şi existenţă, dincolo de orice gol, întunecime şi abis se află doar răsuflarea ta sacadată, numărând secundele până la primul sărut real, până la prima atingere palpabilă, până la primul geamăt descătuşat dintre buzele mele, până la prima şoapta ce-mi va gâdila cu adevărat toate simţurile, până la prima privire ce va rămâne întipărită pe retina mea abisală. Doar o clipă... doar atât va mai trece până ce, în miez de noapte te voi avea din nou dar pentru prima oară. Cum se face că buzele tale m-au dezmierdat atâtea nopţi dar totuşi nu m-ai sărutat niciodată? Cum de m-ai atins în fiecare seară şi mi-ai mângâiat fiecare centimentru de piele albă fără însă să mă atingi vreodată? Cum de ştii mai multe despre mine decât oricine şi totuşi, nu mi-ai auzit vreodată vocea? Cum de m-ai facut de atâtea ori să zâ

    Citește mai departe

  • Doar iubire... şi cafea!... 239

    Caut în fiecare zi, printre aburii cafelei, în mirosurile ce-mi sfredelesc nările, în sunetul provocat de valurile înspumate ale mării, în linistea dimineţii, caut să regasesc măcar a mia parte din golul acela în stomac, măcar a mia parte din strălucirea ochilor mei de altă dată, măcar a mia parte din ceea ce am fost eu cu ani în urmă... dar parcă nu de mult. În fiecare gură amară de cafea, încerc să mai simt măcar o dată dulceaţa buzelor tale ce sorbeau hoţeşte in fiecare dimineaţă din ceaşca mea crăpată. Aceeaşi ceaşcă ridată de trecerea anilor îmi ţine companie şi acum, aceeaşi cafea neagră, aceiaşi aburi fierbinţi însă dulceaţa lipseşte şi a rămas în urmă doar amărăciunea buzelor m

    Citește mai departe

  • Gânduri...... 314

    Dimineaţă... dimineaţă cu nori negri şi fum de ţigară. Miroase a cafea râjnită proaspăt, muzica în surdină, muzica pe care o aud doar eu, cântecul pe care l-am ascultat amândoi in vis nu demult. Patul gol si rece, locul tău gol... atât de gol! Nu mirosul de cafea ma îmbie să mă ridic, nici singura rază de lumină strecurată hoţeşte printre draperii, ci golul... abisul din patul meu rece ca gheaţa şi mai presus de toate, neantul din visele mele atât de sterpe fără zâmbetul tău ştrengar de sub cearceaf. Până şi muzica s-a oprit şi a rămas în urmă doar mormăitul meu pe o linie melodică doar de noi ştiută şi versurile fără rimă şi făr' de înţeles pentru alţii. Încerc să opresc amalgamul de sunete şi versuri nescrise, sorb din cafeaua fierbinte şi amară, amară ca şi cuvintele nespuse, ca şi tacerea ta, ca şi scrisorile tale scrise cu cerneală invizibilă pe care încă încerc să le desluşesc. Mă învălui în fum de ţigară, atât de alb şi gros, atât de mult şi totuşi... dispare fără de urmă, lăsân

    Citește mai departe

  • Povești nescrise... 341

    Uneori nu-mi ajunge timpul sau nu găsesc cuvintele astfel ȋncât să aștern pe hârtie povestea nescrisă a unei priviri ce mi s-a ȋntipărit pe retină, a unui zâmbet ce a rămas ȋnmărmurit ȋn timp, a unui gest ce a făcut mai mult de o mie de cuvinte, a unui sărut furat ȋn liniștea infernală a unei nopţi de vara… sau doar povestea tristă a nisipului ce-și pierde strălucirea rămânând lipit de tălpile mele reci. Aș scrie uneori despre mare, dar nu despre cât este de albastră, sau molcomă, nu despre valurile ei ȋnspumate și limpezimea ei abisală ci despre felul ȋn care plânge uneori, despre cum se vaită, cum vuiește pentru ca mai apoi să

    Citește mai departe

  • Doar vorbe ȋn neant... 340

    Văd dincolo, mereu dincolo de orice, dincolo de aparenţe, dincolo de ochii goi si de sufletul sterp al oricui, dar mai presus de toate văd dincolo de cuvinte. Văd pasiuni ascunse, licăriri absurde ȋn ochi abisali ce mă fac să tresar. Văd tot și citesc ȋn cuvinte nescrise, ȋn versuri ce nu rimează, ȋn vorbe ce nu au fost niciodată spuse, citesc totul ȋn liniște, ȋn liniștea aceea care ȋţi face urechile să ţiuie. Găsesc tot ceea ce am nevoie ȋn neant, văd dincolo de ȋntuneric licăriri ce nu există, citesc pe buzele tale toate vorbele nespuse și ȋn tăcerea ta de zi cu zi aud tot ceea ce ai fi vrut vreodată să spui și n-ai putut. Ȋţi scriu in neant doar

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile