Cioburi de oglindă... 214

• Poezie
• 05-05-2011 20:37

     Acolo e o doamnă care așteaptă neînfricată gestul domnului ei de a scoate pachetul de țigări din buzunarul hainei ponosite. Nu este nici haina și nici domnul. Gestul i-a fost furat de tânărul ei fecior care își dorește.      Cioburile oglinzii sparte zac și acum sub tălpile lui, dar e plecat de prea mult timp ca să mai simtă. Mirosul țigărilor s-a îmbibat în draperiile vechi ce flutură pe geamul mansardei, de unde acum stă și privește peste case.      Cocktail de mirosuri. Ale draperiei, ale puținului timp ce i-a mai rămas și ale răsăritului peste acoperișuri roșii. Pânze de păianjen îmbracă mașina de scris, la care acum bate...vântul. Vântul este și cel care îi șoptește în urechi să-l lase să plece. Se trezește dând din cap dezaprobator.     Coboară treptele încet. Privește ramele tablourilor goale. Vede printre ele și poza cununiei din grădină. Poză în care e doar el. Spaima îi atinge membrele care încep să tremure pe balustrada întreruptă. Continuă. A șasea treaptă

Citește mai departe

297... 215

• Poezie
• 03-05-2011 19:01

Liniște. ...

Citește mai departe

2:54... 215

• Poezie
• 30-04-2011 23:49

Mi-am îmbuteliat gândurile într-o melancolie diesel , le-am legat cu fire de iarbă și am așteptat să le înghită un porumbel firav. Cunoșteam niște câini husky speciali. Câinii husky ce se temeau de apă. Acum nu mai sunt. Sunt sedați într-un laborator pe undeva pe mica noastră planetă. Camioneta ce i-a transportat s-a răsturnat din cauza unei pisici. Ce ironie. Câinii au ajuns morți la un institut din nu știu ce țară... Pentru prima oară, folosesc: ”norocul meu”, cel ales de mine știe să zboare. Va ajunge după mult timp acolo unde îi e locul. Momentan zboară, deasupra privirii oricui și se mai așează din când în

Citește mai departe

Tu iti poti privi sufletul?... 246

• Poezie
• 29-04-2011 18:47

       Cum spune si titlul......Oare noi oamenii am putea sa ne vedem?...si nu oricum, ci sa ne vedem bunatatea, linistea launtrica sau pacea interiara, sufleteasca? Numai fiecare dintre noi stie acest raspuns , sau e pe cale sa afle  acest lucru, poate nesemnificativ la prima vedere, dar foarte important cand stim!      Sufletul....e precum, daca pot spune asa ''acumulatorul'' vietii noastre si a glastrei care nu se pierde niciodata! Sentimentele noastre de zi cu zi, precum cele acumulate de-a lungul vietii, ''curg'' precum o ''cascada'' nesfarsita  in albia raului sufletesc. Toti dintre noi, cred ca aceasta viata e trecuta

Citește mai departe

Sarbatori cu bine!... 224

• Poezie
• 23-04-2011 15:45

     Venirea Sarbatorilor Pascale, ne aduce de la sine bucuria, nadejdea, caldura sufleteasca de care avem nevoie pentru a uita, cat si a trece mai usor de clipele grele-de cumpana a vietii noastre. Prin aceste cuvinte, doresc sa aveti parte de linistea din sanul familiei, cat si mult belsug spiritual si nu numai! Si cum poate va-ti obisnuit....o poezie....                                                            Sarbatori Linistite!

Citește mai departe

Freamat....... 408

• Poezie
• 16-04-2011 19:30

    Freamat....in fiecare dintre noi ''zace'' un freamat simplu si profund, un freamat ce naste sentimente  nostalgice sau chiar ganduri interzise. Precum freamatul iubirii si al sufletului impacat, dorinta fiecarui om, dupa parerea mea, ar trebuie sa fie: Sa fie in stare sa-si poata vedea inauntrul inimii pentru a putea impartasi si celorlalti ''lumina'' launtrica! Te-aştept diseară-n micul paradis, Să re

Citește mai departe

O ușoară amnezie... 207

• Poezie
• 13-04-2011 22:23

Unghii roșii, părul moale,Lebede pe-un lac în mare...În mare depărtare și-ntr-un loc plouat de soare.Amintiri puține, umbrele multe, Jocuri de copii pe punte...Pe puntea lacului fierbinte în luminiș de munte.Ploi mărunte, lacrimi scurteLumea pleacă și dispare...Dispare-n zare, dar toate se întorc în mare.Nu știu cât timp a trecut. Nu știu cât timp a trecut de la ultima țigară. Am stins-o acum, am uitat-o undeva sau poate că nu am mai fumat de-o zi întreagă...

Citește mai departe

Corcoduș, uitarea vine!... 242

• Poezie
• 11-04-2011 02:28

     Ușor senil prin seninătatea-i inocentă, își umblă pașii rătăcind pe câmpii încercate doar de mine. Somn puțin și multă sete îl cuprind de-o dată. Ușor își lasă spatele să alunece pe scoarță și cu gesturi fine, din greșeală, scoate vinul în loc de apă. Ia o-nghițitură, dar greșeala e sublimă. Setea trece, somnul vine, dar dorința e prea mare. Se ridică și pornește. Picioarele, puțin cam bete, îl opresc. Bagă bărbia în piept și sughiță o secundă. Pornește iarăși, cu zâmbetul pe buze. Știe unde sunt și în zig-zag își croiește drum.      Mă plimb ușor în corcoduș și-l privesc, dar nu îl văd. Îl privesc din amintire și încerc să-l conturez. Mână groasă, degete lungi cu unghii late și arcuite;  ochi profunzi, încercănați și cenușii; păru-i alunecă pe spate; barba-i deasă îi acoperă bărbia; bust bărbătesc și suflet de copil... S-au copt corcodușele prea din vreme. Parcă era martie acum.     Acum când ploaia îl așteaptă, capul cade de pe umeri. Roșul cerului se-ntunecă. Ci

Citește mai departe

O adiere numita:....Afectiune!...... 231

• Poezie
• 09-04-2011 15:05

 O mica pauza nu strica nimanui! Asadar, am reusit sa ma incadrez in aceasta zicala si cu ''ajutorul''  valurilor de ganduri si sentimente ,  au avut ca rezultat  aceasta  mica poezie de suflet. Va multumesc!   Mă simt ca într-un nor De-a ta iubire învăluit Într-un desăvârşit amor, Nemărginit şi infi

Citește mai departe

Doi câte doi... 223

• Poezie
• 09-04-2011 06:34

(Exercițiu de imaginație: Sunteți unul dintre ei. Roșii, verzi, galbeni sau albaștrii)Mici gândaci multicolori mi se plimbă pe mână cu scop precis sa-mi sărute ochii.Ce senzație de ușor dispreț amestecându-se cu plăcere chinuitoare... Umblă câte doi, în șiruri de câte șase, în rânduri de câte trei.Merg voioși. Aproape că-i aud fredonând și fluierând cântu-mi preferat.Duc în spate fărâmițe mici de frunze de ceai și frunze de tutun uscat de soare.Îi privesc și le ghicesc traseul: mână, umăr, gât, bărbie, buze, nas, pleoape-nchise.Nici nu știu dacă mă tem. Sau mă bucur oare? Pielea-mi face riduri scurte, trecătoare. Se încruntă, se jupoaie, se miră-nloc să doară.Îmi mângâie ușor, mici locuri neatinse. Se apropie încet de umăr.Dar surpriză! Gâtul îl ocolesc și se duc în jos, pe spate. Dacă ochii sunt țelul, dacă drumul scurt indică buzele și nasul, unde-anume hoinăresc?Aștept curioasă, cu mici spasme la curbe bruște. Nu-nțeleg ce fac.

Citește mai departe