În numărul pe luna decembrie, al revistei PRACTIC IDEI PENTRU CASĂ, GRĂDINĂ ŞI APARTAMENT, am avut publicat (la paginile 44 & 45), un scurt material despre bloguri şi blogging material pe care l-am editat din experienţa mea acumulată pe parcursul unei perioade îndelungate de când sunt blogger. Bineînţeles că am fost foarte încântat de f
Citește mai departeAstăzi 05.11.2015, a apărut numărul 11/2015 al revistei mele preferate PRACTIC IDEI PENTRU CASĂ, GRĂDINĂ ŞI APARTAMENT, şi chiar dacă nu am avut niciun articol publicat mi s-a părut normal şi frumos să scriu această postare, deoarece este un număr aniversar 200 !!! Cum spuneam, nu am avut niciun articol totuşi numele meu "Robert
Citește mai departe...
Citește mai departe...
Citește mai departe...
Citește mai departeIncursiunea mea în istoricul oraş vrâncean, Mărăşeşti a avut ca finalitate un nou articol purtând, din nou, semnătura mea (Robert Codescu), articol pe care vi-l prezint şi dumneavoastră în această scurtă postare de pe blogul meu !!! Şi fiindcă multă lume echivalează Mărăşeşti cu Mausoleul Eroilor Neamului, am decis să fac o radiografie a oraşului, pe care redacţia PRACTIC IDEI PENTRU CASĂ, GRĂDINĂ ŞI APARTAMENT, a publicat-o pe nu mai puţin de 4 pagini (68, 69, 70 şi 71) "radiografie" care sper să vă facă să vă daţi seama mai mult de încărcătura istorică a fascinantului ora
Citește mai departeLa ce ora a venit toamna? Este deja in padure si eu nici nu am observat-o. Pe unde a intrat? O fi trecut prin spatele meu si eu nu am simtit-o? O vad trecand printre copaci ca un creator de moda care isi studiaza cu atentie manechinele pentru a hotari cromatica si stilul. S-a hotarat. Stie exact ce are de facut. Imparte cu darnicie culori si lumini filtrate. Se transforma apoi in dirijoarea suprema. Coristii stau in fata ei drepti si sobri. Cate unul mai obraznic este pedepsit: pierde dreptul de a purta costumul aramiu. E de ajuns doar un gest si toate frunzele ii cad. Spectacolul continua. Este liniste. Agitatia a incetat. Vulpile roscate s-au cuibarit in vizuina, caprioarele zvelte si cerbii mandri s-au retras. Doar o ciocanitoare neatenta sta in varful unui copac. O fi uitat sa se uite la ceas. Toamna surade, insa ii face semn sa taca. Ciocanitul ei sparge linistea si motul ei alb nu se potriveste cu tema aleasa de toamna. Aduce prea mult a iarna
Citește mai departeCatelul pleca scheunand. Stia ca baietii aceia sunt periculosi, dar tot incercase sa se imprieteneasca cu ei. In ziua aceea fusesera mai agresivi decat de obicei, iar unul il nimerise cu un bolovan in picior. Stia ca era rupt. S-a refugiat in parc, sub o tufa si s-a ghemuit. In curand a adormit. A inceput sa viseze. In vis ii aparu o zana bruneta, cu parul lung si ochii verzi-argintii. Ii vorbi bland si il vindeca. Apoi ii promise o surpriza. A doua zi, baiatul care il ranise veni si isi ceru scuze. Devenira cei mai buni prieteni. Baiatul avea ochi albastri si parul blond si de atunci avu un temperament bland, care il cuceri pe Gogosica. "Probabil ca asta era surpriza", isi zise el. Intr-o zi, baiatul isi lua inima in dinti si decise sa il ia pe Gogosica la scoala. Asa ca ii puse lesa si plecara hotarati. Acolo, toti copiii il mangaiara pe Gogosica si decisera ca er
Citește mai departeFiindcă vara şi canicula s-au instalat fără să ne întrebe şi pe noi, m-am gândit (împreună cu Redacţia PRACTIC IDEI PENTRU CASĂ, GRĂDINĂ ŞI APARTAMENT că cel mai potrivit ar fi acum în "luna lui cuptor" să facem o incursiune în munţii şi pădurile răcoroase de la Sinaia. Mai exact aproape de Cota 1.400 la Schitul Sfânta Ana. Aşa că la paginile 72 & 73 puteţi lectur
Citește mai departeby Brenda Stefanescu La inceput am urat-o. Era uda si mare si cam galagioasa. Tipa ea, tipam si eu. Cateodata eu tipam mai tare ca ea. Doar ca ea ar fi vrut sa ne imprietenim. Eu eram mai reticenta, pentru ca aflasem ca o cheama Neagra. 'Aoleo, pai daca ma atinge, ma innegresc', ma gandeam. Cu timpul insa ne-am imprietenit. Am ajuns chiar sa ne jucam impreuna. Am inceput sa o numesc in gluma Coana Mare. Am vizitat-o in fiecare vara. Uneori ma intampina rece si agitata, alteori o gaseam in toane bune. Insa niciodata nu m-am plictiseam in preajma ei. Cateodata imi facea cadouri: imi daruia scoici si melci. Alteori imi fura cate o jucarie. Atunci am inteles cat de imprevizibila este. Insa tot o iubeam. Cand am crescut m-am gandit sa o cutreier. Intr-o dimineata ne-am dat intalnire la Constanta. Mi-am dat seama ca are chef de joaca si i-am propus 'prinsea'. Mi-a facut cu ochiul spre sud si am inteles ca trebuie sa ma indrept
Citește mai departe