Ma tot gandesc daca existi. Imi fug prin minte ganduri care  imi cer a te confirma reala. Imi cer de a te intreba cum arati acum si cat de zgribulit iti e parul, daca ti-ai sters machiajul de seara trecuta. 

Imi sunt ganduri ce mi te descriu reala, draga mea, insa ochii mei nu ti-au vazut niciodata buzele si nici urechile nu-ti stiu cum iti suna vocea. Iti cunosc ochii si parul, iar sufletului meu, place asta. Te-ai pliat din primul moment firului vietii mele si jonglezi mereu acolo intre realitate si imaginatie. Cand esti reala, cand uit de tine, cand revii si zbori sufletul meu. Apoi te caut din nou si nu-mi dau seama daca existi cu adevarat. Existi oare, esti o fiinta adevarata sau doar un program software care-mi mananca zilele si chat-uieste cu mine stiind ca duc lipsa de imbratisari si de sarutari lungi. 

Mi-am permis sa mi te imaginezi in multe moduri. Te-am cunoscut racita si-mi apareai mereu cu nasuc rosu si servetele langa tine. Apoi vara, in