E in sfarsit un pic mai inalt decat mine. Vocea nu mai e de o vreme cea pe care o stiam. Inchide usa peste tot dupa el. Si-a schimbat parola la mailul pe care EU i l-am creat atunci cand s-a nascut, pentru contul de picassa cu poze, pe care le vedea familia. Si-a schimbat toate parolele si singurul care le mai jineste e smecherasul de frati-su. Doarme mult (aici e o boala mostenita de la taica-su). Vorbeste putin ( si aici:)))tot asa. Nimeni niciodata nu mi-a spus ca a jignit pe cineva, ca a vorbit urat sau ca a fost rautacios. Are o candoare pe care mi-e frica sa nu i-o sparga viata in bucati multe si mici. Viata asta care nu e si nu are cum sa fie mereu sub protectia noastra, a parintilor. Ultimii doi ai au fost crunti pentru noi, ca familie. Am interiorizat multa durere si am inotat mai mereu impotriva curentilor. Am pornit cu un COPIL de clasa a patra, care abia descoperea lumea si azi am aproape un adolescent care va incepe in toamna a saptea. Cand? Ce a adunat acest copil in ...