Am in minte de ceva vreme postarea aceasta. Intr-o lume a filmuletelor scurte, in care nimeni nu mai are rabdare sa treaca de 1 minut (60 secunde…deja pare mult) sa te apuci sa pui clasic, “pe hartia” asta online, care mie imi e casa de aproape 13 ani pare un act de curaj. Si daca veti citi pana la urma acest text , veti intelege si tenta usor suicidara. A mea ca om de online. De ce scriu ce voi scrie? Pentru ca incepe sa fie un fenomen. Pentru ca e alarmant, pentru ca uneori dezastrul porneste de la bune intentii. Si scriu pentru ca trebuie, aproape o simt ca pe o datorie morala.

Trageti aer in piept. Si respirati. Ati expirat? Acum va rog raspundeti la urmatoarele intrebari:

ce ar fi facut bunica voastra daca copilul ei se trezea la ora 12 (pranz). Ce ii dadea sa manance intai? Lapte/mic dejun sau pranz? ce ar fi facut bunica voastra cu p@nisul copilului cand folosea pelinci? il punea in sus/jos sau oricum? ce ar fi facut bunica voastra daca copilul nu statea in...