la 10 am decis să mă joc
timpu-i prea fragil doar pentru
mersul cu caprele
ceilalți băieți au fost toți
de acord

la 20 am decis să învăț
prea am mototolit anii de liceu
în mediocritate
băieții oricum au tulit-o
fiecare la ale lui

la 30 nu mai știu ce anume m-am hotărât
dar sigur n-a fost ceva prea important
de vreme ce nu doar că băieții
nu știu nimic dar până și eu
am uitat

la 40 a fost ceva inedit
amplu
s-au gătat cei patruzeci de ani prin pustie
am trecut și eu în sfârșit
iordanul timpului și
m-am hotărât o droaie de hotărâri

sub vița și smochinul meu
m-am decis să nu mă mai plictisesc de nimic
că orice nimic e interesant măcar un pic
că, – vorba lui pooh – ziua preferată e azi
că doar cu ochii de 40 vezi rugul aprins
și-auzi chemări lungi pentru tot restul vieții
doar cu propriile tale urechi
(mărimea patruzeci – neapărat)

ca zoro cu z-ul lui am tăiat
re-ul închinat acțiunii și saltul de la vorbă
la faptă l-am bătut în cuie ca pas
l-am răstignit în sufletul meu
ca reminder
zilnic la 7:25 și snooze și snooze
până la ridicarea din patul primilor
patruzeci de ani trecuți
ca o noapte după o zi
obositoare

la 40 m-am decis să decid să zic Nu!
să simt intens intersectările
unicitatea lor și irosirea de timp
cu bunia ei cu Nu cu tot cu lejereala ei
cu costuri ca la eforie nord
pe litoral

nu știu încă ce m-am hotărât la 50
o să vă scriu în curând imediat
ce voi termina de hotărât
ce-am hotărât deja
4 la zero pentru tine, viață
ai câștigat – m-ai cucerit
m-ai învins