Imaginea noastră despre scriitori poate fi, de multe ori, destul de romantică. Fie că ni-i închipuim măcinați de muze, scriind în cadrul unei ferestre prin care zărim un peisaj pitoresc, ori că ni-i imaginăm înconjurați de hârtii mototolite și pete de cerneală, cu teancuri de cărți gata să se prăvălească peste ei, în încăperi abia luminate, poate chiar în miez de noapte, curiozitățile pe care urmează să le prezentăm au scopul de a sublinia faptul că persoanele cărora le datorăm mii de file citite și aventuri epice trăite au fost și sunt oameni, cu vieți pline și nemaipomenit de interesante.

Am adunat „pe hârtie” fobii, obiceiuri și ciudățenii care mai de care, pasionați fiind de tot ce înseamnă universul cărților. Începem astăzi o mini-serie de articole dedicată curiozităților literare și te invităm să le descoperi pe primele cinci dintre acestea, care sperăm că te vor surprinde:

1. Mi-a mâncat cățelul…manuscrisul!

Se pare că celebra scuză legată, de obicei, de temele celor mici, a fost cândva ceva ce chiar i s-a întâmplat laureatului Nobel pentru Literatură din anul 1962, John Steinbeck. Primul manuscris al romanului Șoareci și oameni/ Of Mice and Mena fost mâncat de un câine. Din fericire pentru literatura universală, Steinbeck ajunsese doar la jumătatea romanului atunci când cățelul în discuție s-a ospătat cu valorosul manuscris, făcându-l bucăți. Se pare că americanul i-a povestit despre întâmplare unui prieten, concluzia fiindu-i că „festinul” a fost un semn că nuvela avea nevoie de revizuiri serioase. Posibil, așadar, ca patrupedul să fi contribuit, până la urmă, la valoarea critică a consacratei nuvele.

1. Chiar am lucrat într-o fabrică de ciocolată!

Pentru cei care adoră atât lectura, cât și ciocolata, vestea că Roald Dahl a lucrat cu adevărat, la un moment dat, ca degustător de ciocolată este una dintre cele mai interesante legate de lecturile din copilărie. Dahl a fost angajat al fabricii Cadbury’s Chocolate, astfel că ne putem imagina liniștiți că a sa capodoperă Charlie și Fabrica de Ciocolată/ Charlie and the Chocolate Factory a fost „inspirată din fapte reale”! Ca să nu mai spunem că toată această poveste ne confirmă că savuratul ciocolatei îți poate schimba viața.

1. Un sindrom îmi poartă numele

Romancierul francez Marie-Henri Beyle este cunoscut în lumea literaturii sub pseudonimul Stendhal, fiind unul dintre primii scriitori ai realismului, apreciat mai ales pentru analiza profundă, psihologică, a personajelor sale. Mai puțin știut, însă, este faptul că acesta suferea de o boală recunoscută apoi clinic, care astăzi îi poartă numele: sindromul Stendhal. Simptomele acestei boli includ leșinul, dificultatea de respirație și palpitațiile inimii în timp ce persoana privește opere de artă deosebit de frumoase. Numele lui Stendhal a fost ales pentru această afecțiune deoarece acesta aproape că a leșinat după ce a văzut Basilica Santa Croce din Florența.

1. Astrofobia este o treabă serioasă

Nu puțini dintre noi se confruntă cu o anumită neliniște pe timpul furtunilor. Scriitorul irlandez James Joyce, cel ce a semnat capodopera modernistă Ulise/ Ulyssessuferea, însă, de o frică extrem de intensă de tunete și fulgere. Termenul medical pentru această temere este cel de astrofobie, iar biografii lui Joyce sunt de părere că fobia îi avea ca sursă pe profesorii catolici ai irlandezului, care îi spuseseră în copilărie că tunetul este un semn al mâniei lui Dumnezeu. Ca bonus, legat de fricile iraționale, dar cu impact puternic, menționăm că Truman Capote era atât de superstițios încât refuza să fie cazat în camerele de hotel cu numărul 13.

1. Al 6-lea volum al seriei „Cântec de gheață și foc” este în lucru

George R. R. Martin și-a început odiseea din Westeros în anul 1991 și promite că seria va fi completă după ce-l de-al șaptelea volum. Ei bine, e posibil să mai avem ceva de așteptat, căci se pare că americanul își scrie opera pe un antic procesor de cuvinte, adică un fel de bunic al PC-ului de astăzi, o mașinărie mai complexă decât o mașină de scris, însă (slavă cerului!). Motivul este acela că funcția de corectare automată a textului îi este infernală autorului de high-fantasy, date fiind numele și cuvintele pe care le inventează pentru epica sa operă. Astfel că, așteptăm înarmați cu răbdare cele două volume finale ale seriei și ne bucurăm de creativitatea și complexitatea universului creat de marele Martin.

Știai că?

Volumul al treilea al seriei, Iureșul săbiilor/ A Storm of Swords, are peste 1000 de pagini, audiobook-ul având o lungime de peste 47 de ore în limba engleză. Asta da aventură epică!

Cum spuneam, plănuim o serie de articole dedicate curiozităților literare, așa că, până la următorul articol, te așteptăm în comentarii cu orice curiozitate despre autorul tău preferat. Să ne citim cu bine până data viitoare.

Articol realizat de Roxana Molocea pentru libris.ro.
„Cărțile m-au urmărit, uneori mai timid, alteori mai hotărât, întreaga viață. Începând cu povestirile lui Ion Creangă citite de tatăl meu (cu savurosul și autenticul său accent), continuând cu nopțile nedormite, luminate de magia lecturii din liceu, până la bazele teoretice acumulate în cadrul Facultății de Litere și apoi la descoperirea rotițelor din spatele industriei odată ce am devenit parte din echipa Libris, viața m-a împins, spre norocul meu, din ce în ce mai aproape de lumea cărților.

Lectura este, pentru mine, un exercițiu continuu de empatie. Nu vom cunoaște niciodată cu adevărat și în profunzime viața altei persoane. Fiindcă ne lipsește această capacitate, avem nevoie de resurse, de exercițiu. În acest sens, lectura este esențială. Trebuie să citim, să avem contact cu poveștile de viață a zeci, sute de alți oameni, povești mai mult sau mai puțin codate, ca măcar să începem să înțelegem noi și noi perspective, care să ne ajute să fim mai înțelegători, mai toleranți, mai buni, mai umani.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.