Cum ar fi să ne imaginăm o lume ideală? Cu ce am începe? 

Dacă ar fi să ne imaginăm o lume ideală, am începe, probabil, prin a ne uita spre acele cărți care au curajul să imagineze lumi radical diferite de a noastră. Cărți care redesenează realitatea, nu pentru a evada din ea, ci pentru a o vedea mai limpede. Republicalui Platon este una dintre aceste cărți: o lucrare care, prin forța ideilor sale, continuă să ne provoace și azi.

Pentru seria noastră Cărți care au schimbat lumea, am ales să vorbim despre Platon și a sa Republică utopică, nu doar pentru că este una dintre cele mai influente lucrări din istoria gândirii occidentale, ci și pentru că ne dorim să deschidem porțile către lecturi care pot părea, la prima vedere, greu de abordat. Uneori, clasicii ne intimidează prin limbaj, prin ideile abstracte sau prin distanța în timp care ne separă de aceștia. Dar tocmai acolo, în profunzimea și claritatea acestor idei, se află provocarea și frumusețea unei lecturi care merită descoperită.

Platon nu oferă rețete, ci pune întrebări esențiale: Ce înseamnă dreptatea? Cine ar trebui să conducă? Ce rol are educația în formarea unei societăți? Dacă aceste întrebări încă ne frământă, înseamnă că această lucrare nu este deloc depășită, dimpotrivă, este surprinzător de actuală. Tocmai prin curajul de a gândi diferit și prin claritatea cu care provoacă cititorul să-și pună întrebări, Republica devine o lectură necesară. Nu pentru că e simplă, ci pentru că e vie și pentru că ne provoacă să înțelegem lumea cu mai multă rigoare, dar și cu mai multă imaginație.

A citi Republica nu înseamnă doar a înțelege un sistem filosofic, ci a deschide un dialog cu ideile care au stat la baza a tot ceea ce numim astăzi civism, justiție, responsabilitate colectivă. Este un exercițiu de gândire critică și o invitație la reflecție care nu ține cont de vârstă sau vocație.

Republica este, în esență, așa cum am tot menționat, o utopie: o lume ideală, poate imposibil de construit, dar extrem de valoroasă prin ceea ce ne provoacă să gândim. Nu oferă doar modele teoretice, ci ne invită să ne reevaluăm realitatea și să visăm critic la ce ar putea fi, la ce am putea crea împreună. Scrisă în secolul al IV-lea înaintea erei noastre, Republica a reconfigurat nu doar filosofia politică, ci și modul în care conceptualizăm dreptatea, educația și organizarea societății.

Cu ce ne-ar putea ajuta, totuși, un astfel de exercițiu de imaginație? De ce am porni de la o lume ideală, doar pentru a privi mai clar lumea noastră imperfectă?

O cetate fără cusur?

La prima vedere, lumea imaginată de Platon pare ireală: prea ordonată, prea abstractă, prea departe de ceea ce știm despre natura umană și despre imperfecțiunile lumii reale. Și totuși, ceea ce face această viziune atât de puternică este faptul că, în ciuda radicalismului său, ea oferă o direcție. Nu o schiță aplicabilă imediat, ci un orizont de sens. 

Cetatea lui Platon nu este o utopie închisă în imposibil, ci un exercițiu de ideal care ne poate ajuta să ne apropiem de o societate mai dreaptă. Prin educație, prin reflecție, prin alegerea liderilor cu adevărat morali și capabili, Platon credea că ordinea visată ar fi dificil, însă nu imposibil de realizat. Exercițiul său filosofic avea menirea de a funcționa ca o busolă a gândirii, orientând mintea spre un ideal care nu trebuie neapărat atins în totalitate, ci înțeles ca reper, ca direcție. Un astfel de ideal poate ghida, cu luciditate și aspirație, transformarea realității în ceva mai echitabil și coerent. 

Iar tocmai această tensiune între ideal și real o face relevantă până astăzi. Platon schițează o cetate guvernată de filosofi-rege, în care fiecare om îndeplinește un rol în armonie cu natura sa, unde educația este un instrument al formării morale, iar arta este cenzurată, pentru că Platon o considera periculoasă pentru suflet: imitativă, emoțională și potențial corupătoare. Filosoful susținea că arta, prin puterea ei de a trezi sentimente și pasiuni, poate distrage cetățeanul de la rațiune și de la adevăr, alterând ordinea morală a sufletului și, prin extensie, a societății. 

Spre deosebire de matematică sau filozofie, care cultivă rațiunea și conduc spre adevăr, arta, în special poezia tragică sau muzica ce stârnește plăceri sau durere, era considerată de Platon o formă de iluzie periculoasă, pentru că producea emoție fără discernământ. Astfel, în cetatea ideală, nu orice expresie artistică era acceptată, ci doar aceea care susținea formarea caracterului moral. 

Această viziune, deși astăzi controversată, era pentru Platon o formă de igienă spirituală: arta nu trebuia să placă, ci să educe. Tot în acest spirit de control și armonie, familia, cu atașamentele și loialitățile ei emoționale, era înlocuită de o comunitate ideală, în care binele comun și educația uniformă aveau prioritate față de legăturile personale. Pentru Platon, o societate echitabilă presupunea o ordine în care individul să se formeze nu în funcție de tradiții sau emoții, ci în raport cu adevărul și rațiunea. Nu e greu de înțeles de ce mulți cititori, din Antichitate și până azi, au privit Republica ca pe o lucrare mai apropiată de vis decât de realitate. Dar forța ei nu stă în fezabilitatea politică, ci în capacitatea de a chestiona lumea în care trăim.

Platon nu scrie o Constituție, ci un experiment de gândire. O utopie nu este un plan de guvernare, ci o oglindă răsturnată în care societatea își poate vedea imperfecțiunile. Iar în oglinda lui Platon, vedem încă probleme actuale: educația care formează cetățeni sau doar indivizi utili? Justiția ca echilibru sau ca interes? Cine ar trebui să ne conducă și ce anume face un conducător „bun”?

Întemeietorul gândirii educaționale

Departe de a fi doar o lucrare despre stat, Republica este și un text profund despre educație. Pentru Platon, educația nu înseamnă acumularea de informații, ci formarea sufletului. „Educația e aprinderea unei flăcări, nu umplerea unui vas”, o idee care a devenit fundația învățământului umanist și liberal din Europa.

Academia sa din Atena, prima școală de acest fel, a inspirat secole de reflecție și a devenit modelul universităților medievale. Studiul filosofiei, logicii, retoricii, limbilor clasice, toate își trag seva din viziunea lui Platon asupra formării omului ca întreg.

Până astăzi, marile universitați ale lumii, Oxford, Cambridge, Sorbona, Harvard, păstrează în programa lor gândirea anticilor. A citi Republica în original era odinioară semnul unei educații desăvârșite, iar tradiția aceasta s-a păstrat, în diverse forme, în întreaga cultură academică occidentală.

O viziune diferită: Orașul virtuos al lui Al-Farabi

Dacă Platon imaginează o cetate guvernată de înțelepți, bazată pe echilibrul între rațiune, spirit și dorință, filosoful arab Al-Farabi (872–950) propune, în lucrarea sa Al-Madina al-Fadila (On the Perfect State/ Orașul virtuos), o viziune similară, dar încărcată de elemente religioase și metafizice.

Al-Farabi, influențat de Platon și Aristotel, reinterpretează conceptul de societate ideală în context islamic: conducătorul este nu doar un înțelept, ci și un profet, ghidat de rațiune și de revelație divină. Societatea ideală este, așadar, una în care religia și filosofia nu se contrazic, ci se completează. Spre deosebire de Platon, care era rezervat în privința poeziei și mitului, Al-Farabi valorifică simbolismul religios ca metodă de educație morală.

Această paralelă relevă două viziuni diferite asupra binelui colectiv: una construită pe rațiunea pură și introspecție filosofică (Platon), cealaltă pe armonia dintre rațiune și revelație (Al-Farabi). Ambele însă visează la o comunitate guvernată de încelepciune și dreptate, semn că ideea de utopie este, poate, universal umană.

Utopia care a schimbat realitatea

Deși Republica nu a fost niciodată pusă în aplicare așa cum a fost scrisă, ea a schimbat profund felul în care oamenii gândesc despre guvernare, dreptate și educație. Este un paradox fertil: o utopie care, prin distanța sa față de realitatea concretă, a devenit un instrument de reflecție și reconfigurare. Departe de a fi doar o construcție teoretică, ideile sale au hrănit viziuni politice, au influențat sistemele educaționale și au inspirat idealuri culturale care și-au lăsat amprenta timp de secole.

Cum ar fi să ne imaginăm o lume ideală? Cu ce am începe? 

Ar putea o astfel de viziune imaginară să influențeze lumea în care trăim? Pentru Platon, răspunsul era limpede: da. Nu pentru că lumea ideală este posibilă în forma ei absolută, ci pentru că ne oferă un reper clar în raport cu care putem înțelege mai bine realitatea. Visul unei cetăți drepte, al unei educații care formează caractere și al unei guvernări înțelepte ne provoacă să reflectăm la ce ne lipsește și la ce ar putea fi schimbat.

Unele vise, chiar dacă nu se împlinesc, pot schimba pentru totdeauna felul în care privim lumea. Iar în paginile Republicii, acest vis continuă să inspire generații de cititori să gândească dincolo de prezent și să pună sub semnul întrebării ceea ce părea de la sine înțeles.

Sperăm că te-am făcut curios și că vei alege, cândva, de la raft, Republicalui Platon.

Până data viitoare, să ne citim cu bine.

Articol realizat de Roxana Molocea pentru libris.ro.
„Cărțile m-au urmărit, uneori mai timid, alteori mai hotărât, întreaga viață. Începând cu povestirile lui Ion Creangă citite de tatăl meu (cu savurosul și autenticul său accent), continuând cu nopțile nedormite, luminate de magia lecturii din liceu, până la bazele teoretice acumulate în cadrul Facultății de Litere și apoi la descoperirea rotițelor din spatele industriei odată ce am devenit parte din echipa Libris, viața m-a împins, spre norocul meu, din ce în ce mai aproape de lumea cărților.

Lectura este, pentru mine, un exercițiu continuu de empatie. Nu vom cunoaște niciodată cu adevărat și în profunzime viața altei persoane. Fiindcă ne lipsește această capacitate, avem nevoie de resurse, de exercițiu. În acest sens, lectura este esențială. Trebuie să citim, să avem contact cu poveștile de viață a zeci, sute de alți oameni, povești mai mult sau mai puțin codate, ca măcar să începem să înțelegem noi și noi perspective, care să ne ajute să fim mai înțelegători, mai toleranți, mai buni, mai umani.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici