Construit iniţial prin secolul I ca o garnizoană romană, pe locul unei vechi aşezări trace, Abritus devine mai târziu un mare centru comercial şi militar al provinciei Moesia Inferior, motiv pentru care, prin sec. al II,-lea cohorta armată auxiliară Lucensium II a Legiunii XI Claudius va fi cazată aici, având cartierul general la Durostorum (Silistra de astăzi), cu scopul da apărare a graniţelor de nord a Imperiului. În 251, în bătălia de la Abritus, îşi găseşte sfârşitul imperatorul Traianus Decius, în luptele împotriva goţilor. Pe la începutul secolului al IV-lea, se construieşte o imensă fortăreaţă întinsă pe 14 hectare, cu ziduri groase de 3 metri şi înalte de 12 metri, având patru porţi de intrare în fortăreaţă (având fiecare porţi duble pentru o mai bună protecţie) şi 35 de turnuri de apărare (cu câte trei nivele). În interiorul fortăreţei sunt construite diferite edificii cu roluri diferite, printre care, o reşedinţă a unui guvernator, pe 3200 metri pătraţi, guvernator care cel mai probabil avea putere militară şi socială. Putem ghici puterea acestui guvernator, din opulenţa construcţiei ce îi era destinată. Astfel, porticul mare dinspre sud cu faţadă ionică, avea şase magazine, situate câte trei de fiecare parte, printre care se intra printr-un mic coridor într-o curte interioară mare (atrium) neacoperită, înconjurată de coloane romane. În părţile laterale, în spatele coloanelor, se aflau clădiri cu rol de depozite agricole. În faţă, se găsea o clădire de conferinţe cu nouă camere, ai căror pereţi erau pictaţi cu ornamente florale şi geometrice. Existau de asemenea dormitoare, ateliere şi depozite. Este inutil de spus că întreaga fortăreaţă avea un sistem bine pus la punct de aducţiune a apei. Clădirile au fost folosite până în secolul al VI-lea când Abritus a fost distrus de avari şi slavi. Din secolul V şi până la distrugere, Abritus a fost un centru religios creştin. Pe la sfârşitul sec al IX-lea şi inceputul sec al X-lea, a fost reconstruită din ruine o fortăreaţă bulgară care a fost distrusă de pecinegi pe la jumătatea secolului XI.

În timpul excavaţiilor, s-a descoperit cel mai mare tezaur bulgăresc însumînd 835 monezi de aur (4 kg), bătute de 10 imperatori romani. Alte obiecte scoase la iveală în urma săpăturilor pot fi văzute atât în muzeul de la intrare, cât şi sub un şopron, în aer liber.

Nu ştiu dacă se plăteşte intrare, dar noi nu am plătit pe la jumătatea lui noiembrie.

Dacă tot ajungeţi la Razgrad, merită să vizitaţi şi moscheea şi un turn cu ceas (pe care le-am lăsat pe altă dată din criză de timp).