LIBRIS: Pentru început, ne-ar plăcea să aflăm mai multe despre viața ta de librar. Câți ani i-ai dedicat acestei meserii și care a fost povestea acestui început de carieră atipic pentru cineva care a studiat științe realiste?

ALINA MOCAN: Povestea este simplă, eram studentă, urma să intru în anul al II-lea la Contabilitate și aveam nevoie să mă întrețin pe perioada facultății. Văzând anunțul din ziar pentru postul de librar, am considerat că ar fi slujba perfectă pentru mine, imaginându-mi probabil, ca mulți alții, că această muncă implică mult citit în timpul programului.

Nu știam atunci că urma una dintre perioadele din viața mea cu extrem de puțină lectură de plăcere și că un post full-time în paralel cu o facultate de stat la zi sunt un drum sigur către ceea ce astăzi numim burnout. Însă, pe atunci, nu cunoșteam acest termen și eram suficient de tânără ca să cred că pot face orice îmi propun, că totul în viață ține de voința proprie.

Cu toate cele întâmplate apoi, însă, nu am regretat nicio clipă pasul acela. A fost o muncă frumoasă, pe care am făcut-o cu mult drag și pasiune și care mi-a adus aproape oameni extraordinari, care au crezut în mine mai mult decît aș fi făcut-o eu vreodată.

În august 2022 se vor împlini 18 ani de la momentul în care am decis să îmi depun C.V.-ul la Librăria Șt. O. Iosif din Brașov, iar de atunci nu m-am mai despărțit de acest domeniu al cărților.

LIBRIS: Îți lipsește perioada în care ai fost librar? Când te uiți în urmă, ce sentimente te încearcă gândindu-te la acest episod din viața ta?

ALINA MOCAN: Lucrul cu publicul nu este deloc ușor și numai cine a făcut asta știe de cât de multă răbdare este nevoie. Nu știu dacă astăzi aș mai putea face această muncă, dar îmi lipsește foarte mult interacțiunea cu alți cititori. Aveam clienți fideli ai librăriei – medici, avocați, profesori – care își făceau mereu timp să stea de vorbă cu mine, să îmi povestească despre lecturile lor, să îmi facă recomandări și i-am apreciat mereu foarte mult pentru că rupeau din timpul lor atât de prețios să stea de vorbă cu o fată de 19 ani aflată la început de drum în toate privințele. Acești oameni îmi lipsesc, această interacțiune plină de semnificație cu astfel de persoane, din care ai numai de învățat, cu condiția să ai deschidere.

LIBRIS: Au existat oare întâmplări care te-au surprins când erai librar? Poate anumite trenduri literare sau cerințe din partea clienților? Care ai spune că este cea mai mare satisfacție pe care o aduce această meserie? Dar cea mai mare provocare?

ALINA MOCAN: Veșnica mea surpriză în vremea când lucram în librărie a fost cât de ușor sunt oamenii influențați de aparițiile în presă sau la televizor, pe vremea aceea, a unor cărți. Îmi amintesc și acum un titlu al unei celebrități, foarte scump și cu un conținut foarte subțirel, pe care îl parcurgeai în maximum jumătate de oră, care se vindea ca pâinea caldă numai pentru că a apărut în mass-media. Incredibil era că oamenii nici măcar nu o răsfoiau înainte de a decide să scoată din portofel o sumă de bani deloc neglijabilă pe atunci.

Cu siguranță, cea mai mare satisfacție a muncii de librar este aceea de a lua parte la bucuria cititorilor atunci când țin în mână cartea pe care și-au dorit-o, de a primi recunoștința acestora.

Cea mai mare provocare a muncii de librar ar fi, după părerea mea, să ții pasul cu numeroasele apariții editoriale și să faci față nerăbdării tot mai mari a cumpărătorilor. Trăim vremuri în care totul trebuie să se întâmple cu viteză și uneori oamenii nu mai au răbdare să interacționeze firesc, respectuos și cu înțelegere.

LIBRIS: Pentru cititorii care nu știu, acum lucrezi în domeniul financiar-contabil. Ce te-a determinat să părăsești spațiul librăriei și să revii printre cifre?

ALINA MOCAN: Nu aș spune că am revenit printre cifre, deoarece ele erau prezente în viața mea în paralel cu munca de librar. Pentru că eram dornică de a învăța mai mult, după o perioadă de câțiva ani petrecută printre rafturile librăriei, am lucrat un timp în achiziția de cărți, iar apoi a apărut un nou post în departamentul de contabilitate și a fost cumva firesc să pășesc în această direcție.

A urmat apoi o altă perioadă în care am citit mai puțină beletristică și mai multă carte de specialitate și mi-am definitivat studiile în acest domeniu devenind expert contabil. Tot cam pe atunci, mi-am găsit o nișă în cadrul aceleiași companii care se potrivește cu latura mea curioasă și iubitoare de povești și anume analiza financiară (ceea ce fac și în prezent) și spun asta pentru că există istorii care așteaptă să fie descoperite și în niște înșiruiri de conturi și cifre.

LIBRIS: Care sunt genurile literare preferate de către tine? În ce măsură s-au schimbat aceste preferințe de-a lungul anilor?

ALINA MOCAN: Așa cum spun mereu, eu citesc de plăcere, de drag, ca să mă bucur, așa că beletristica a fost și va rămâne, cred eu, mereu, preferata mea – citesc în special romane istorice, de atmosferă, polițiste.

Noutatea ar fi că în ultima vreme, probabil odată cu maturitatea, am început să simt nevoia mai des să citesc și cărți de dezvoltare personală și psihologie practică, să privesc mai mult înspre interior și să explorez noi teritorii și în această direcție.

LIBRIS: Ne poți împărtăși numele autorilor preferați, alături poate de o scurtă explicație care să ne ajute să înțelegem mai bine afinitățile tale literare?

ALINA MOCAN: Am autori preferați din operele cărora nu am citit decât câte un titlu – două și am autori pe care i-am citit în serie. Din prima categorie i-aș numi pe Narine Abgarian, Evgheni Vodolazkin și Hermann Hesse – pentru frumusețea scriiturii, Viktor E. Frankl – pentru mesaj, Romain Gary – pentru măiestria cu care îmbină simțul umorului, ironia, povestea foarte bine scrisă cu un stil narativ minunat.

Din a doua categorie, am citit pe nerăsuflate cărțile lui Isabel Allende – pentru mine cea mai mare povestitoare în viață, Tracy Chevalier – pentru că este o autoare de romane de atmosferă extraordinare, Philippa Gregory – am citit toate romanele ei de ficțiune istorică traduse în română pentru că are un talent aparte de a face istoria accesibilă și două autoare de nordic noir, pe care le recomand pentru fiorii simțiți pe șira spinării – Yrsa Sigurdardottir și Camilla Lackberg.

LIBRIS: În descrierea cu care îți închei recenziile pe blogul libris.ro, menționezi că scrii „doar din drag de cărți…”. Îți amintești care este primul titlu ce a insuflat această dragoste pentru cărți?

ALINA MOCAN: În vremea copilăriei mele nu era atât de răspândit obiceiul de a le citi celor mici înainte de culcare pentru că părinții noștri erau copleșiți de munca în schimburi, grijile cotidiene și treburile casnice. Noi suntem o generație mai norocoasă în ceea ce privește aceste aspecte ale vieții. De altfel, nici cărțile nu erau atât de numeroase și nici atât de frumos ilustrate cum sunt în zilele noastre.

Astfel, eu am descoperit „Povești nemuritoare” în niște volume din podul casei bunicilor mei, rămase acolo după ce copiii lor, care le-au primit de la școală la premierile de final de an, au plecat în alte țări să încerce să își facă un rost.

Acelea au fost volumele care mi-au arătat că există o lume minunată a poveștilor care ne este atât de ușor accesibilă și care ne poate îmbogăți viața într-un mod diferit de ceea ce mai trăisem până atunci. Atunci mi s-a deschis o ușă către un infinit de posibilități.

LIBRIS: În cele ce urmează, ne-ar plăcea să aflăm mai multe despre bloggerul și cititorul Alina Mocan. Cum a apărut ideea de a scrie recenzii? Este vorba despre nevoia și bucuria de a împărtăși povești bine scrise cu alți cititori, după cum ne spui în descrierea anterior menționată, sau mai există și o altă motivație?

ALINA MOCAN: Mi-a plăcut întotdeauna să fac recomandări de cărți, chiar și după ce am încetat munca din librărie, o făceam mereu cu mult entuziasm, gesticulând larg și alert în fața oricui era dispus să mă asculte. Apoi, pe site-ul libris.ro a apărut în dreptul fiecărei cărți o secțiune de recenzii ale cititorilor și am găsit acolo un nou spațiu de desfășurare, în modul în care mă exprim cel mai ușor – în scris. Astfel, până la recenziile de pe blogul Libris a mai fost doar un pas, pe care l-am făcut din aceeași curiozitate și dorință de a învăța mai mult, de a face ceva nou care m-a împins mereu înainte.

LIBRIS: Pentru care dintre cărțile citite scrii și recenzii? Este diferită experiența cititului pentru un volum care e pe lista recenziilor viitoare versus unul pentru care știi de la început că nu vei scrie o recenzie?

ALINA MOCAN: Scriu recenzii numai pentru cărțile care consider că aduc un plus de valoare în viața unui cititor. Bineînțeles, am și eu plăceri vinovate în materie de lectură, dar fac totuși o selecție, nu scriu recomandări chiar pentru toate cărțile citite. De asemenea, nu îmi place să scriu lucruri negative despre o carte, nu consider că acesta este rolul meu, nu îmi permit să fac asta și prefer ca, dacă nu am ceva bun de spus despre un titlu, să nu scriu deloc despre el.

Experiența cititului este diferită pentru un volum pentru care mi-am propus să scriu o recenzie în sensul că sunt mai atentă la citate care cred că vor avea impact asupra cititorilor și îmi iau notițe mentale și scrise ca să scot în evidență tot ce observ eu mai bun la cartea respectivă. Dacă nu fac acest lucru, uit destul de repede ce citesc și nu mai am materialul necesar pentru a scrie o recomandare bine documentată.

LIBRIS: Cum simți că ai evoluat ca autor de recenzii? Este actul scrierii mai facil decât la început sau, dimpotrivă, te solicită mai mult pentru că poate acorzi mai multă atenție unor aspecte neluate în calcul anterior?

ALINA MOCAN: Cea mai mare provocare pentru mine, pe măsură ce fac mai des astfel de exerciții de scris, este de a nu cădea în capcana de a folosi clișee, de a mă repeta. Observ că mi s-au format niște automatisme și fac eforturi să le evit. Așa cum în viață în general mintea stă mai rar în momentul prezent, la fel și în scris (cel puțin în cazul meu, evident că nu pot generaliza) îmi este ușor să alunec pe poteci deja bătătorite și atunci efortul de a fi originală și autentică, prezentă în ceea ce scriu în momentul x este mai mare. Nu îmi reușește mereu, sunt conștientă, dar mă străduiesc să devin mai bună.

LIBRIS: Ai cochetat și altfel cu scrisul? Ai încercat să scrii poezie, proză scurtă? Sau poate chiar un roman? Dacă nu, ai astfel de planuri pentru viitor?

ALINA MOCAN: Nu aș putea spune că am cochetat cu alte forme de scris dacă fac abstracție de poeziile adolescentine pe care generația mea, care nu avea acces la atâtea forme de distracție facilă, le mai practica poate mai degrabă din plictiseală decât din exces de sensibilitate sau de pagini de jurnal. Am practicat scrisul ca terapie în momente mai grele, dar nu ca formă de artă.

De regulă încerc să mă abțin să spun că nu voi face niciodată un lucru, pentru că viața are darul de a-ți întoarce toate vorbele și sentințele împotriva ta. Totuși, eu consider că de la blogger la scriitor este o cale lungă. Am prea mare respect față de autori ca să îndrăznesc să mă privesc în acest fel, consider că mai am mult de citit și de scris până să pot concepe o carte bună ca cele pe care le citesc eu cu atâta drag…și poate și de trăit, de crescut personal și spiritual ca să pot transmite un mesaj cu adevărat valoros pentru cel care ar citi cândva ceva scris de mine.

LIBRIS: Trecând la obiceiurile tale de cititor, suntem curioși dacă îți propui să citești un anumit număr de cărți pe lună? Cum îți alegi cărțile? Ai anumite criterii de selecție a titlurilor?

ALINA MOCAN: Nu aș spune că sunt un exemplu în materie de obiective în ceea ce privește lectura. În trecut mi-am stabilit să citesc o carte pe săptămână, dar, bineînțeles, socotelile nu mi-au ieșit întotdeauna. Având o slujbă cu normă întreagă care uneori mă solicită mai intens și un copil cu care nu reușesc să petrec timp pe cât mi-aș dori, mi se pare mai sănătos să nu pun presiune pe mine și în ceea ce privește puținele ore libere.

Astfel, uneori nu apuc să citesc mai deloc câte o săptămână, iar alteori citesc și două cărți în câteva zile. E în regulă așa, cred eu, pentru că nu suntem roboți să ne planificăm absolut orice aspect și orice minut din viață.

LIBRIS: Dacă începi o carte și constați că nu este întocmai pe gustul tău, te ambiționezi să o finalizezi sau renunți fără regrete, indiferent de numărul de pagini deja parcurse? Există vreo carte pe care ți-ai dorit foarte mult s-o citești sau poate încă îți mai dorești, dar pe care nu ai reușit s-o finalizezi? Care este cea mai dificilă carte pe care ai citit-o și care au fost aspectele ce au îngreunat finalizarea lecturii?

ALINA MOCAN: Nu am obiceiul să las cărțile deoparte chiar dacă mi se par greoaie sau mă plictisesc pe parcurs. Mi se mai întâmplă, însă, să citesc în paralel diferite titluri și să uit de câte unul dintre ele o perioadă mai lungă, iar perspectiva de a-l lua de la capăt să mă descurajeze și astfel să rămână amânat pe termen nedeterminat. În principiu, revin asupra lor totuși, la momentul potrivit. Nu am regrete în sensul acesta, eu cred că fiecare carte va fi citită la timpul ei.

LIBRIS: Ai obiceiul de a reciti? Dacă da, ne poți menționa câteva dintre cărțile la care te întorci cu drag?

ALINA MOCAN: De foarte mulți ani nu mai recitesc dat fiind faptul că am mereu noptiera plină și, mai mult decât atât, și lista de dorințe de pe libris.ro este mereu doldora. În schimb, am patru cărți pe care mi-am propus să le recitesc cândva pentru că au avut impact asupra mea și pentru că am simțit că nu le-am cuprins pe de-a-ntregul, că voi găsi noi nuanțe și sensuri la o a doua lectură: Laur de Evgheni Vodolazkin, Din cer au căzut trei mere de Narine Abgarian, Cele patruzeci de legi ale iubirii de Elif Shafak și Omul în căutarea sensului vieții de Viktor Frankl.

LIBRIS: Perioada pandemiei, mai ales începutul acesteia, a venit cu provocări pentru fiecare dintre noi. Când vine vorba de lectură, unii cititori și-au doborât recordul personal, citind mai mult ca niciodată, iar alții, dimpotrivă, au raportat că abia au reușit să citească câteva cărți. Cum s-au întâmplat lucrurile în cazul tău? S-au schimbat obiceiurile tale de cititor în această perioadă?

ALINA MOCAN: Deși ar fi de așteptat să fiu un om foarte calculat, de fapt, în viața personală sunt un om al extremelor și ajung la un echilibru doar dacă fac o medie aritmetică a acestora (glumă de om de cifre, mă scuzați, nu m-am putut abține).

Prin urmare, am avut perioade în care am resimțit presiunea din jur și oboseala psihică dată de schimbările apărute atât de tare încât nu m-am putut concentra deloc la citit și am avut perioade în care am avut nevoia și dispoziția necesară să las cărțile să-și exercite efectul terapeutic asupra mea. Per total, însă, deși nu țin o evidență exactă, aș spune că am citit mai mult decât în alți ani.

LIBRIS: Chiar dacă a trecut ceva vreme de când s-a încheiat anul 2021, considerăm că nu e prea târziu să te întrebăm care au fost cărțile preferate ale anului?

ALINA MOCAN: Dintre cărțile citite de mine anul trecut, mi-au plăcut mult Apă proaspătă pentru flori de Valerie Perrin și Din cer au căzut trei mere de Narine Abgarian. Dar trebuie să menționez că am titluri apărute în 2021 pe care încă nu am reușit să le parcurg, printre care si Trenul spre Samarkand de Guzel Iahina și Istoria insulei de Evgheni Vodolazkin, despre care cred că sunt îndreptățită să bănuiesc (pentru că am citit alte cărți ale acestor autori) că ar fi intrat în topul meu. Am astfel de cărți pe care le păstrez ca pe un desert onctuos și decadent pentru momente mai speciale, de răsfăț, când am o stare potrivită pentru a mă bucura de ele pe deplin.

LIBRIS: Multe dintre edituri și-au anunțat parte din planurile editoriale pe anul 2022. Pe care dintre noile titluri le aștepți cu nerăbdare?

ALINA MOCAN: Pentru că am încă titluri tare bune care așteaptă să le acord atenția cuvenită, nu mi-am făcut o listă lungă de dorințe pentru acest an. Deocamdată. Am pus ochii totuși pe Zboruri frânte de Christy Lefteri de la editura Litera, Ești tot ce riști de Michele Wucker de la editura Creator și, inevitabil (pentru că am enumerat-o printre autoarele pe care le citesc în serie), m-am bucurat foarte mult când s-a anunțat la Humanitas Fiction apariția cărții noi a lui Isabel Allende – Violeta, pe care soțul meu – librar de o viață și cel mai bun cunoscător al gusturilor mele în materie de cărți – mi-a dăruit-o deja.

Este uimitor cum, chiar și după atâția ani petrecuți printre cărți, nu există un cadou care să îmi aducă mai mare bucurie decât acestea și cred că rezum astfel, în câteva cuvinte simple, tot ce trebuie să știți despre mine.

Interviu realizat de Laura Mate pentru libris.ro. Articol apărut în Gazeta Libris, numărul 5, aprilie 2022. Gazeta Libris se distribuie gratuit în coletele Libris.

„Mereu am iubit cărțile și a avea un job care să mă aducă atât de aproape de ele precum sunt acum, părea până nu demult un vis. Fac parte din echipa de marketing a libris.ro și sunt în continuă căutare de răspunsuri și de povești bune.Când sunt întrebată ce înseamnă o carte bună, îmi vin în minte cuvintele lui Salinger. Acesta spunea că-l impresionează dacă, după ce termină o carte, simte c-ar vrea ca autorul să fie un prieten bun pe care să-l poată suna. Rezonez cu această definiție. Ce n-aș fi dat ca în liceu să-l fi putut suna chiar pe Salinger, s-o am în agendă pe Meg Jay, iar în anii de facultate să fi ieșit la cafea cu Elizabeth Strout.
Articolele și interviurile pe care le semnez se nasc din curiozitate, dragoste de carte, entuziasm pentru idei noi, respect și admirație pentru figuri reprezentative din lumea literară.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.