multe fotografii capătă o tentă gri pearl ori sepia sau se
estompează
dar amintirile mele sunt gri mucegai ca și cozile de
noapte
vara dormind pe o ladă de lemn, iarna suflând în mănuși
și-așteptând să vină
dar și strada era plină noi, de leapșa, fotbal, tenis cu
piciorul, de-a ascunsa
și țară, țară vrem ostași... abia mai tarziu am văzut ce
înseamnăarmata și frigul
dar aceea deja nu mai e copilărie și totuși, conserva
chinezească de carne de porc era bună
copilăria însemna și matineu la cinema când aveai de ales
între a citi o carte și a o vedeam pe ecran
dar cât de dulci erau degetele când dădeam foaie după foaie
până târziu în noapte sub pătură
și străzile pavate cu piatră cubică de granit strigau a
singurătate și bordurile de bazalt răspundeau
dar cel mai frumos era iarna când mergeam la colindat numărând
din doi în doi
covrigii, nucile, merele și mărunțișul păstrat în buzunar până
la o nouă expropriere
mărunțind zăpada ce murea frumoasă și albă pentru ca noaptea
să-și oglindească gerurile
a fost odată ca-n povești a fost ca niciodată, o noapte cu
brad arzând,
cenușă îmbrăcată-n ciocolată... toată.
