In dimineata aceasta, odata cu mutarea, am gasit cateva poze ale noastre de la calatoria din Paris 2018. Le-am primit cadou, cred ca de ziua mea, mai demult, de la prietenii nostri dragi. Au stat de atunci cuibarite intr-o cutie, unele peste altele, cu margini colorate si amintiri dantelate. Azi le-am lipit pe frigider. Frigiderul nou, care zumzaie ca un tractor (da, apropo, oare de ce???) si care nu are decat 2 magneti noi nouti adusi din Atena. Le-am scos si le-am pus acolo ca sa le VAD. Pentru ca sunt fotografii cu copiii mei fericiti si copiii mei zambind si copiii mei linistiti, pentru ca noi, adultii din jur eram asa.
Vladut stie sa citeasca acum si pentru ca e luni si lucrez dupa-amiaza, azi mancam impreuna. Si doar azi in afara de week-enduri.
Vlad: stai, mama, unde ai gasit pozele acestea? Ce scrie pe ele? Paris 2020..aaa, nu, 2018? Cand a fost 2018?
Eu: mai demult, mama, prea mai demult.
Vladut: acum 3 ani. Mama, atunci era cu masca?
Eu: nu Vladut, atunci nu purtam masca, pentru ca nu exista covid si nu era nevoie. Tu nu iti amintesti?
Vlad: nu, nu-mi amintesc nimic….
….
Si ca de nicaieri vorbeste Andrei. Asa cum e Andrei, tace, gandeste, rotiteste cum zicem si noi.
Si la un moment dat le zice: eu cred ca de fapt Vlad nu-si mai aminteste nimic fara masca. Eu cred ca a trecut prea mult timp si toate amintirile pe care le are in acest moment sunt cu covid.
….
Si asta m-a lovit, pentru ca probabil are dreptate, in proportie de peste 90%. Ne apropiem de 1 an si 5 luni de pandemie si cel mai probabil amintirile lui acestea sunt. Copiii mai mici sau mai mari sunt VICTIMELE care nu mor ale pandemiei. Pentru ca indiferent de cat de normal sau firesc incercam sa facem lucrurile sa se intample, realitatea este ca toti stiu de covid. Toti stiu de masca si dezinfectant, toti stiu ca e periculos, unora le-au murit bunici. Toti au avut si vor avea, cel mai probabil din nou, limitari.
Cata vreme nu avem un medicament miraculos, vaccinarea ramane unica solutie. PENTRU EI. Da, sunt bunici sau chiar parinti care cred ca trebuie lasati in pace, ce daca ei vor sa moara de covid nevaccinati? Am mai scris aici si o mai spun o data: egoismul, lasitatea si frica adultilor vorbesc despre ei, dar are efecte pe copii. Si pentru ei nu voi obosi sa NU TAC.
Vaccinati-va, daca vreti ca nepotii vostri sa aiba si alte amintiri. Asa cum multi dintre voi aveti deja. Unele frumoase. Si minunate. Nu-i lasati captivi intr-o pandemie pe care au avut ghinionul sa o traiasca fara sa moara. Pentru ca daca ne mureau copiii, astazi nu aveam adult nevaccinat. Tot o moarte e si lipsa libertatii, frumosului si fericirii de care VOI, ADULTII de azi, ati avut deja parte!
