scârțâie podeaua pârâie timpul troznește secunda sub pași tiptil a plecat peste umbra plecată (și ea) înainte crescutădin trupul firav al tinerei fetece-și agață literă după literăviața-n jurnalul vremiisoarele chinuie chiorâșo rază cu care – asemenea mie – vrea să vadăpeste umărul ei semnificația prezentului îmbrăcat în vorbe ca-n niște scuteceîmpiedicat de norii perdelelortrase de pavăza trupului (meu) ajuns acoloprin deschiderea cărțiiscârțâie tăcerea rămasăcu gura căscată k un tablou al cărui ramă mă chinui eu acum s-o bat în vorbe privirile se scurg fluviu spre delta albastră a cerneliice izvorăște din mâna delicat dansată a tinerei fete ce azi își mai trăiește în mine încă un pic din viața pe care n-a mai apucat s-o trăiascăa cărei inimăîncă bate..