Câștigătoarea Premiului Nobel pentru literatură în 2022 este Annie Ernaux, o scriitoare franceză ale cărei volume au fost rapid (re)publicate și în limba română, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori după acordarea acestei distincții. Annie Ernaux era deja o autoarea matură și originală, recompensată cu numeroase premii literare, atât în Franța cât și în Europa și înainte de premierea cu Nobel. Cunoscută pentru explorarea condiției femeii, a temelor tabu, a interiorității, Annie Ernaux este o autoare care livrează o scriitură care umbrește distincția netă dintre spațiul personal și spațiu public. Influențată sau marcată măcar parțial de tendințele noului roman francez de după 1960, tendințe care dezintegrează narațiunea convențională cu intrigă și personaje și lasă loc narațiunii-eseu fluide și cărțile lui Annie Ernaux se înscriu în acest tip de expresie al construcției fluviu, în care biografia se amestecă omogen cu ficțiunea. Autoarea a declarat și cu alte ocazii că sursa ei de inspirație rămâne viața pe care a trăit-o.

Chiar dacă nu am mai avut altă experiență directă cu acest tip de scriitură și mă consider mai degrabă conservator când vine vorba de experimente literare, am parcurs cu o anumită curiozitate și cu interes una dintre cele mai cunoscute și originale lucrări ale autoarei din Franța, anume Anii, volum apărut în acest an la editura Pandora M, în cadrul colecției Anansi.

Anii pare să fie un volum eclectic, dificil de încadrat, tocmai pentru că refuză formule clasice, schelete turnante bine așezate. Pe de o parte, te frapează construcția sa: un amestec de memorii cu roman, note de jurnal și explorare sociologică. E vorba de o narațiune care împrumută sau amestecă genuri cu multă dezinvoltură, în prelungirea abordării de care aminteam, a noului roman francez.

Pe de altă parte, e vorba de o compoziție pe cât de personală, pe atât de obiectivă, chiar dacă asta poate părea paradoxal, deși nu este lipsit de premeditare în acest sens. Aniidevelopează parcursul biografic al autoarei în perioada 1941-2006 și te-ai aștepta să livreze o amprentă individualizantă cât se poate de distinctă. Însă Ernaux construiește de fapt o carte mai degrabă iconică pentru o generație, conturând vocea unui soi de identitate colectiva. Încă destul de repede, pe măsură ce parcurgi cartea, te vei întreba dacă citești memoriile unei autoare sau de fapt memoriile unei generații. Sentimentul personalului e augmentat sau amplificat de faptul că autoarea se folosește de obiecte personale (precum fotografiile făcute la diferite vârste) sau de senzații distincte recuperate în anumite momente privilegiate pentru a deschide efortul de recuperare a jumătate de secol de istorie și ideologie, condensându-l în mai puțin de 250 de pagini. În același timp, autoarea apelează la referințe muzicale, emisiuni televizate, reclame, știri, evenimente politice și mediatice, adică exact reperele generaționale ale culturii populare pentru a reconstrui imaginea unei epoci.

Tocmai acest joc constant între subiectiv și obiectiv crează o oarecare tensiune – despre cine e vorba? E portretul unei generații sau e portretul unui om? Sau e ceva mai degrabă hegelian, în care memoria colectivă se exprimă într-o memorie individuală, dând un caracter întrupat istoriei. Acest aspect nu este de trecut cu vederea, ba chiar el este probabil premeditat, așa cum aminteam. Notabil este faptul că, deși scrie o carte inspirată de propria ei viață, un fel de scriitură autoficționalizată, fragmentară (așa cum apare și în alte volume publicate), Annie Ernaux nu folosește pronumele personal la persoana I singular. În loc de eu, autoarea vorbește de noi, despre ea (inclusiv când decupează, reperele din fotografii) sau de ei.

De la perioada finalului celui de-Al Doilea Război Mondial, cu eforturile de reconstrucție, într-un deceniu inițial pauper și pesimist, Annie Ernaux evocă apoi cele trei decade glorioase de renaștere și creștere economică a Franței, sub mâna fermă a generalului de Gaulle, apoi face saltul spre destabilizarea adusă de mai 68, cu propriile iluzii și deziluzii și, după perioada crizei petrolului, cu victoria mult așteptată a stângii lui Mitterand, la începutul anilor 80 (evocată, de asemenea interesant, în romanul lui Serge Joncour, Natura umană). De la acel moment parcă așteptat de generații întregi, cu toate speranțele investite în stânga, odată cu triumful neoliberalismului în lume, tonul lui Annie Ernaux devine parcă nostalgic și pesimist, pe măsură ce generații întregi se afundă, iremediabil deziluzionate (mai mult chiar decât în mai 68) în consolarea consumeristă alienantă. Anii ‘80, ‘90 și, mai apoi reperele de după 2000, mai ales după atentatele de la World Trade Center sunt palide urme cu oameni politici lipsiți de forță, generații lipsite de cauze și de aspirații, anesteziate de globalism și capitalism.

Reușita condensării este remarcabilă, ținând cont cum, în doar câteva decenii, idealuri și aspirații generaționale care păreau eterne se prăbușesc și fac loc altor și altor proiecte, lumea postbelică pare mai volatilă ca oricând, sub infuzia creșterii economice fără precedent, a avansului tehnologic dar și sub impactul evenimentelor care modelează mentalități și ideologii. Există o doză de suspans pe care Annie Ernaux o întreține sau o configurează în acest sens, atâta timp cât reconstrucția fragmentelor de istorie nu anticipează ceea ce va urma, ci evocă etanș, din perspectiva martorului care se maturizează și trăiește perioada la firul ierbii, miezul esențial al vieții trăite aici și acum.

Printre altele, sunt câteva coordonate notabile pe care Ernaux le abordează cu succes și talent: condiția femeii în perioada postbelică, până la valurile de emancipare, o femeie lipsită de putere și legitimitate asupra propriului corp și propriilor dorințe (câmpul dorințelor și al interdicțiilor devenise imens), sub cenzura socială și religioasă, tabuizantă sexual (sexualitatea e o întrebare prost rezolvată, fetele calculau perioade de risc, trăiau în două timpuri: cel al tuturor, al referatelor de făcut, al vacanțelor și cel capricios, amenințător mereu, susceptibil să se oprească, timpul mortal al sângelui lor). Ernaux surprinde de asemenea și coordonata deziluzionării, a maturizării sinuoase a generației ei, felul în care cei striviți de conformism, plini de dorințe de schimbare, care traversează inclusiv perioada mai ‘68, dincolo de vârsta studenției, se fracturează mai apoi, devin burghezi, se scufundă în logica liberală consumeristă care nu pare să se mai poată recupera după revoluția stângii din anii ‘80. Nu în ultimul rând, Ernaux pune în discuție (controversat, după unii), triumful capitalismului globalizant și aspectul uniform nivelant asupra generațiilor imersate în tehnologie.

Portret de epocă, proiect literar ambițios, Annie Ernaux propune nu doar un joc perspectival interesant în care particularul reflectă generalul sau în care generalul împrumută o voce particularului, ci și un joc interesant cu timpul. La final, deși parcurgi o carte cu un bogat conținut istoric, rămâi urmărit de atmosfera difuză și mai degrabă senzualistă a unor pagini literare memorabile.

Anii, de Annie Ernaux a fost cartea propusă spre discuție la Clubul de Lectură Bibliofeel de la Librăria Șt.O.Iosif Brașov în luna august.

Este un timp de o natură necunoscută care îi domina conștiința și totodată trupul, un timp în care prezentul și trecutul se suprapun fără a se confunda, unde i se pare că reintegrează fugitiv formele ființei care a fost. Este o senzație pe care a trăit-o deja, episodic, îi dăduse un nume, senzația palimpsest.

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.