europa după război s-a înălțat încet din ruine azi se dărâmă-n tăcere neprimirea colindătorilor la ușă ziua de ieri sub ziua de azi moloz de secunde ce ridică praful unor amintiri pe care nu le ține minte mai nimeni

fereastra cu îmbrățișarea ei interioară mă protejează de afară și de lume – nu-mi sunt – îmi repet – singur gardian și camarad de celulă – noroc! cu oglinda caietului în care mă spăl pe față de urdorile nopții

saturn și jupiter au fost aproape de noi în conjuncție ca mai demult magii și steaua și totuși e noapte în lume cu toți copiii angelici ce îngână timid câte-o colindă fără să ș...