Același venin, același complex al mai-marilor din Uniunea Scriitorilor care se plâng nonstop de mulți ani de invazia hoardelor de barbari-"veleitari" ca să apere chipurile cetatea... zero interes pentru transparentizarea criteriilor lor (pentru că nu prea există), zero interes pentru a depune eforturi speciale întru educarea oamenilor ca să devină autori mai pe gustul lor.
Cum s-a văzut cu Qpoem: Călin Vlasie i-a luat așa cum i-a găsit pe cei mai mulți care au ajuns publicați; din punctul meu de vedere, de departe cele mai bune poete care au ieșit de acolo au fost cele mentorate de Medeea Iancu și Mihok Tamas. O vreme, Qpoem a existat ca site care avea și o mică secțiune de bibliotecă de texte. Aia putea să devină o chestie mai comprehensivă decât Biblioteca Agonia/poezie.ro și Călin Vlasie ar fi putut să facă rost de drepturi așa încât să fie o treabă profi. Ar fi fost efectiv un efort de cultivare a culturii poetice, dacă ăsta e reproșul lor, că noi tinerii nu am avea cultură poetică (ceea ce nu e adevărat în cazul meu și a altora din generația mea care am făcut schimburi de cărți din cele mai diverse zone poetice).
Dar nu, adevărul e că lor nu le mai pasă de nimic în afară de a-și apăra privilegiile și o pojghiță de agendă conservatoare. Altfel, nici nu sunt de un conservatorism consecvent, pentru că nu sunt principiali.

Articolul lui Prelipceanu