Același venin, același complex al mai-marilor din Uniunea
Scriitorilor care se plâng nonstop de mulți ani de invazia
hoardelor de barbari-"veleitari" ca să apere chipurile cetatea...
zero interes pentru transparentizarea criteriilor lor (pentru că nu
prea există), zero interes pentru a depune eforturi speciale întru
educarea oamenilor ca să devină autori mai pe gustul lor.
Cum s-a văzut cu Qpoem: Călin Vlasie i-a luat așa cum i-a găsit pe
cei mai mulți care au ajuns publicați; din punctul meu de vedere,
de departe cele mai bune poete care au ieșit de acolo au fost cele
mentorate de Medeea Iancu și Mihok Tamas. O vreme, Qpoem a existat
ca site care avea și o mică secțiune de bibliotecă de texte. Aia
putea să devină o chestie mai comprehensivă decât Biblioteca
Agonia/poezie.ro și Călin Vlasie ar fi putut să facă rost de
drepturi așa încât să fie o treabă profi. Ar fi fost efectiv un
efort de cultivare a culturii poetice, dacă ăsta e reproșul lor, că
noi tinerii nu am avea cultură poetică (ceea ce nu e adevărat în
cazul meu și a altora din generația mea care am făcut schimburi de
cărți din cele mai diverse zone poetice).
Dar nu, adevărul e că lor nu le mai pasă de nimic în afară de a-și
apăra privilegiile și o pojghiță de agendă conservatoare. Altfel,
nici nu sunt de un conservatorism consecvent, pentru că nu sunt
principiali.
Articolul lui Prelipceanu
