Am cunoscut-o la unul dintre evenimentele organizate de către vecinii mei, în urmă cu vreo douăzeci de ani. Atunci, fetița blondă, cu ochi albaștri, ce părea mai degrabă o păpușă, decât un copil, m-a luat de mână și m-a dus în curte. De acolo, m-a târât, aproape, înspre poarta gospodăriei de unde, ieșind în drum, tot ținându-mă strâns de mână, m-a alergat, de la poartă și până la gardul de vis-a-vis, și înapoi. De atâtea ori, încât am obosit. Ea râdea, eu râdeam, și abia după mai multe ture mi-am dat seama că ceva nu este obișnuit, fiindcă eu îi vorbeam și ea nu-mi dădea răspunsuri, era alături de mine, dar nu cu mine…

Am aflat apoi despre diagnosticul care i se pusese, am aflat faptul că exista această… boală. Mult timp, nu am mai cunoscut pe altcineva la fel. Doar am mai auzit și am citit câte ceva, înțelegând că este o manifestare tot mai frecvent prezentă. În urmă cu vreo cinci ani, am cunoscut-o ...