E musai ca, în prag de sărbători, măcar, să ajung să-i deretic prin odaie.

            Cu chiu, cu vai, reușesc să o fac, fiindcă locuim destul de departe și pregătirile din ajunul sărbătorilor cu greu îmi permit.

Șterg, cu mare grabă și sârg, geamul, scot covorul, scutur covorul, spăl podeaua, șterg podeaua, așez covorul. Așez perdeaua care, dintotdeauna, îmi dă marre bătaie de cap, fiindcă este pretențioasă, mama, la falduri.

Iar te grăbești, și iar nu avem timp de țoale! De când zici că îți faci timp….

,,Țoalele” sunt lucrurile pe care și le-a pregătit pentru când se va duce. Îi tot promit că facem inventarul, și nu-mi pot face timp pentru asta.

Da, poate ai timp să căutăm la ceas, să mai numărăm o dată banii ăia!

Banii ,,ăia” sunt economiile ei, tot pentru atunci când va fi. Aproape de fiecare dată când merg la ea, îi număr. Ne-a tot ruga...