Gerul crunt a pătruns-o și nu este sigură dacă va mai rezista până când soarele, cu razele lui, îi va oferi căldura. Căldura va fi palidă mai întâi apoi, din ce în ce mai puternică, așa încât ea să poată alerga veselă printre răzoare, să simtă mirosul pământului, să se bucure de tot felul de sunete.

Privește în depărtare spre grădina vecinilor. Este tristă și grădina, și pare tot în așteptare, ca și ea. Simte nevoia să se dezmorțească un pic, să dea o fugă la gospodăriile vecine, trei la număr. Rămase pustii, aliniate, una lângă cealaltă, ca niște surori orfane. Acolo nu mai locuiește nimeni, de multă vreme. Doar aici, ea a rămas, hotărâtă să aibă grijă, atât cât va putea, de gospodăria ei.

Îi este prea frig și, pe lângă gerul acesta, un șfichi de vânt aduce tot mai mult ger care o cuprinde, îi îngheață picioarele, nasul, ochii. Nu și sufletul ei, fărâmă de tăciune încins într-o m...