Îi țiuie urechile, nici ea nu știe de ce…  De mai mult timp îi țiuie, nu de acuma… În jur, toată lumea este veselă. Este gălăgie și multă, multă bucurie, peste tot, în jurul ei! Este forfotă mare, sunt oameni tineri cu toții, mult mai tineri decât ea. Și mulți copii. Și multe pachete. ,,…Nicolae, Nicolae… de Moș…” Aha, îi vine deodată în minte! Păi, da, este Ajun de Sfântul Nicolae! De asta este atâta bucurie în jur!

Închide ochii, nu o deranjează vacarmul din microbuz. Își amintește cum demult, parcă într-o altă lume, își așeza târlicii ponosiți pe prispă. Toată ziua îi spălase, îi pălise pe lângă mașina de foc, să se usuce… Știa că dimineața va găsi o bucată, mică-mică, de alviță, și un fir de busuioc. Ea niciodată nu găsise nuielușă, fiindă era cuminte, era ascultătoare, nu ieșea din cuvântul mamei și al tăicuțului!

Își amintește cum, mai apoi, când i s-au înălța...